ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președintele Casei Naționale de Pensii Publice și Casa Națională de Pensii Publice, suspendarea Ordinului nr. 1097/26.03.2019 și a Ordinului nr. 096/26.03.2019, emise de Președintele Casei Naționale de Pensii Publice.

2.1. Prin sentința nr. 181 din 3 mai 2019, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, având în vedere că actele atacate sunt emise de o autoritate publică centrală, iar în ceea ce privește competența teritorială sunt aplicabile dispozițiile ar. 10 alin. (3) din aceeași lege.

2.2. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 274 din 3 iulie 2019, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă că, prin derogare de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004, prin lege organică specială s-a stabilit, cu privire la cauzele având ca obiect raporturile de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică este locală, județeană sau centrală, competența de soluționare în favoarea tribunalului.

Totodată, a ținut cont și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 ce stabilesc competența teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează suspendarea executării Ordinului nr. 1097/26.03.2019 și a Ordinului nr. 096/26.03.2019, emise de Președintele Casei Naționale de Pensii Publice, prin care s-a aprobat structura organizatorică și statul de funcții pentru Casa Județeană de Pensii Mehedinți, respectiv numirea reclamantei în funcția publică de conducere de director executiv adjunct, gradul II, la Direcția Plăți Prestații, Informatică, Expertiză Medicală, Accidente de Muncă, în temeiul art. 100 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Așa fiind, se reține că cererea reclamantei vizează aspecte privind modificarea raportului de serviciu al acesteia.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de apel a reținut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, că, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 109 al Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, astfel cum a fost modificată prin art. IV Legea nr. 2/2013, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe".

Prin urmare, în litigiile privind funcționarii publici nu are relevanță poziționarea autorității publice emitente a actului contestat, în cadrul sistemului organelor administrației publice.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (..)".

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul acestuia fiind pe raza județului Mehedinți.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Megedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Președintele Casei Naționale de Pensii Publice și Casa Națională de Pensii Publice în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.