ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 78/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la 18 iunie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecata pe pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE solicitând instanței să se dispună anularea adresei nr. x/9.02.2018 emisă de pârâtă ca urmare a plângerii prealabile formulate de reclamantă și anularea adresei nr. x/7.11.2017 emisă de Casa Națională de Pensii prin care s-a decis retragerea documentelor portabile A1.

În drept, au fost invocat prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 987/2009 și nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, art. 44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO.

Prin sentința civilă nr. 6887 din 30 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a II- a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 573 din 15 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținându-se, în esență, că prezentul litigiu este de competența jurisdicției de asigurări sociale, în raport de prevederile art. 1 și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu dispozițiile art. 152-154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub număr de dosar x/2018

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență, că prezenta cauză nu are ca obiect un litigiu de asigurări sociale, ci unul de contencios administrativ, prin adresa contestată Casa Națională de Pensii Publice, în calitate de instituție competentă a statului de trimitere în temeiul art. 16 din Regulament emițând un act administrativ în regim de putere publică prin care a stabilit încălcarea de către reclamantă a procedurii prevăzute de Regulamentul CE nr. 883/2004.

S-a apreciat că acest act nu poate fi încadrat în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 153 lit. a)-l) din Legea nr. 263/2010, întrucât nu vizează modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale, nici înregistrarea și evidența contribuției de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială și nici drepturi și obligații născute în baza acestei legi.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 5848 din 25 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea promovată, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței să dispună anularea adresei nr. x/9.02.2018 emisă de pârâta Casa Națională de Pensii, ca urmare a plângerii prealabile formulată și anularea adresei nr. x/7.11.2017 prin care s-a decis retragerea documentelor portabile A1.

Prin urmare, reclamanta solicită anularea a două acte administrative reprezentate de adresa nr. x/9.02.2018 și adresa nr. x/7.11.2017.

Se constată că potrivit adresei nr. x/7.11.2017 emisă de Casa Națională de Pensii Publice s-a comunicat retragerea a 67 de documente portabile A1 emise pentru perioada 01.06.2016-31.05.2018 pentru salariații detașați în Germania de către reclamanta. Casa Națională de Pensii Publice a reținut că reclamanta nu a respectat prevederile art. 12 alin. (1), (16) și 18 din Regulamentul CE nr. 883/2004, în sensul că salariații reclamantei au fost detașați pe teritoriul Germaniei pentru perioada 03.03.2014-01.03.2016, iar ulterior reclamanta a obținut în baza cererii x din 13.06.2016, emiterea documentelor portabile A1 și pentru perioada 01.06.2016-31.05.2018, fără însă a menționa că salariații societății au desfășurat activitate profesionala pe teritoriul Germaniei în perioada 02.03.2016-31.05.2016 și fără a fi solicitat printr-o cerere, încheierea unui acord între CNPP, autoritatea competentă română și instituția germană, în temeiul art. 16 din Regulament, prin care să se deroge de la durata maxima a detașării (24 luni), precum și de la perioada de minim 2 luni în care exista obligația salariaților de a-și relua activitatea pe teritoriul României.

Astfel, prin adresa contestată Casa Națională de Pensii Publice, în calitate de instituție competentă a statului de trimitere în temeiul art. 16 din Regulament, a emis un act administrativ în regim de putere publică prin care a stabilit încălcarea de către reclamantă a procedurii prevăzute de Regulamentul CE nr. 883/2004.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Statutul Casei Naționale de Pensii Publice din 06.03.2012, Casa Națională de Pensii Publice este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale care administrează sistemul public de pensii și sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și care acordă persoanelor asigurate pensii și alte prestații de asigurări sociale, aflată sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Așa fiind, prezenta cauză are ca obiect un litigiu de contencios administrativ, iar în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este instanța competentă să statueze cu privire la legalitatea măsurii de retragere a documentelor portabile și implicit de a determina legislația aplicabilă lucrătorilor migranți.

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2020.