ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2022

Ședința publică din data de 11 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București la data de 11.01.2021, sub nr. de dosar x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta să dispună anularea Ordinului nr. 692/07.07.2020, emis de Președintele Casei Naționale de Pensii Publice și suspendarea executării Ordinului nr. 3/07.01.2020, emis de Președintele Casei Naționale de Pensii Publice.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3763 din 03 iunie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut Tribunalul București împrejurarea că prin acțiunea formulată s-a solicitat anularea Ordinului nr. 692/07.07.2020b emis de Președintele Casei Naționale de Pensii Publice, cât și suspendarea executării Ordinului nr. 3/07.01.2020, situație în care, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit instanța că soluționarea prezentei cauze este de competența Curții de Apel București, Casa Națională de Pensii Publice făcând parte din categoria instituțiilor publice centrale.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1284 din 23 septembrie 2021 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța în acest sens a reținut Curtea de Apel București că, în raport de obiectul acțiunii, litigiul din prezenta cauză intră în categoria litigiilor în materie de funcție publică și funcționari publici astfel că determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei se stabilește în raport de normele speciale, respectiv art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ iar nu a normelor de drept comun în materie de contencios administrativ prevăzute de Legea nr. 554/2004.

A arătat în acest sens, Curtea de Apel București că Ordinul nr. 3/07.01.2020 a fost emis pentru exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de conducere de Director General la Direcția Generală Juridică și Control din cadrul autorității publice pârâte fiind invocate dispozițiile art. 510 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

A reținut, de asemenea, că Ordinul nr. 692/07.07.2020 se referă la delegarea unor atribuții aferente funcției publice de conducere de Director General la Direcția Generală Juridică și Control din cadrul autorității pârâte, în conformitate cu prevederile art. 438 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, reclamantul A. a învestit Tribunalul București cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea Ordinului nr. 692/07.07.2020 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii Publice și suspendarea executării Ordinului nr. 3/07.01.2020.

Înalta Curte reține că solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia de funcționar public, raportul de serviciu al unui funcționar public, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că normele de competență cuprinse la articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or, în prezenta cauză, dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt norme de competență specială față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

Prin urmare, nu are relevanță calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului emitent al unuia din actele contestate în prezenta cauză, cât timp criteriul de competență materială din Codul administrativ are prioritate, față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public, reclamantul invocând un drept ce decurge din calitatea sa de funcționar public.

Așadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public, competența materială în primă instanță aparține tribunalului, iar nu curții de apel, conform dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa Națională de Pensii Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2022.