ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2198/2022

Ședința publică din data de 8 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3110 din 27 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Statul Român - Presedintele Romaniei dl. B., Guvernul României - prim ministru dl. C., Casa de Pensii Sector 1 București, în favoarea Curții de Apel București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1707 din 18 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sector 1 București, Guvernul României - prim ministru dl. C. și Statul Român - Președintele României dl. B., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență, potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că demersul judiciar al reclamantei vizează obligarea Guvernului României să-i indexeze pensia, conform prevederilor Legii nr. 127/08 iulie 2019, în forma sa inițială, care consfințea că valoarea punctului de pensie este de 1775lei începând cu 01.09.2020.

Din motivarea în fapt și în drept a acțiunii introductive de instanță, rezultă faptul că reclamantainvocă refuzul nejustificat al autorității pârâte de a pune în executare o reglementare legislativă adoptată în domeniul stabilirii pensiilor.

Deși în aparență acțiunea formulată se referă la recalcularea drepturilor de pensie, la o analiză mai atentă se observă că reclamanta critică mecanismul în urma căruia s-a ajuns la diminuarea punctului de pensie, solicitând, în principal, obligarea pârâților Statul Român, Guvernul României și Casa de Pensii Sector 1, să respecte prevederile Legii nr. 127/08.07.2019 și pe cele ale Constituției României.

Or, aceste critici nu se subsumează domeniului de aplicare al Legii nr. 263/2010, reprezentând un veritabil litigiu de contencios administrativ, în cadrul căruia diferite autorități sunt chemate să acționeze, în regim de putere publică, pentru restabilirea unei reglementări favorabile reclamantei.

Prin urmare, reclamanta nu se află în situația de a contesta un act administrativ individual prin care autoritatea cu atribuții în calcularea și stabilirea pensiei sale, i-a calculat în mod eronat cuantumul acesteia, la care era îndreptățită potrivit legii, pentru a fi în prezența unui litigiu de asigurări sociale.

Raportul juridic obligațional dedus judecății de către reclamantă, s-a născut într-o fază premergătoare stabilirii concrete a cuantumului pensiei pentru limită de vârstă, aceea în care Guvernul României, în opinia reclamantei, nu și-a îndeplinit obligația de a pune în executare legea în forma sa inițială, aducând modificări acesteia.

În acest context, nemulțumirea reclamantei vizează strict pe pârâtul Guvernul României și faptul că prin actele normative adoptate a modificat valoarea punctului de pensie în funcție de care se calculează pensia sa, considerându-se vătămat în drepturile sale de pensie, al căror cuantum nu a mai ajuns la nivelul prevăzut inițial de Legea nr. 127/2019.

Pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II - a din Legea 554/2004 potrivit cărora "(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (...) autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Casa de Pensii Sector 1 București, Statul Român- Președintele României D-nul B. și Guvernul României-Prim-Ministru d-nul C., în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2022.