ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Casa Națională de Pensii Publice și Președintele Casei Naționale de Pensii Publice, solicitând ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea Ordinului nr. 268/18.05.2021 emis de Casa Naționala de Pensii Publice, prin care s-au modificat structura organizatorică și statul de funcții ale Casei de Pensii ale Municipiului București și a fost desființată funcția publică de Șef Serviciu juridic, ocupată de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 6226/21.01.2021, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București.

În motivare, s-a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, în aceste condiții, având în vedere rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, domiciliul reclamantului, precum și prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că este competentă în soluționarea cauzei Curtea de apel, iar nu tribunalul.

Prin sentința civilă nr. 384 din 22 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța acestă hotărâre, Curtea de Apel a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale derogatorii ale art. 536 din Codul administrativ, potrivit cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.(...)"

Totodată, a reținut că în cauză nu prezintă relevanță faptul că emitentul actului contestat este o autoritate publică centrală - Casa Națională de Pensii Publice - în stabilirea competenței materiale a instanței prezentând relevanță obiectul și cauza juridică a litigiului, reclamantul funcționar public contestând restructurarea postului pe care îl ocupa, de Șef serviciu juridic, ceea ce a condus la modificarea raporturilor sale de serviciu.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel a constatat că prezentul litigiu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public cu Casa de Pensii a Municipiului București, astfel că de imediată aplicare sunt prevederile Codului administrativ, care potrivit principiului specialia generalibus derogant înlătură de la aplicare dispozițiile cu caracter general ale Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În speță, reclamantul A. a învestit Tribunalul București cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea Ordinului nr. 268/18.05.2021 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii Publice, prin care a aprobată pentru Casa de Pensii a Municipiului București structura organizatorică și statul de funcții.

Înalta Curte reține că solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia de funcționar public, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că normele de competență cuprinse la articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or, în prezenta cauză, dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt norme de competență specială față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raportul de serviciu al funcționarului public, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

Prin urmare, nu are relevanță calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului emitent al unuia din actele contestate în prezenta cauză, cât timp criteriul de competență materială din Codul administrativ are prioritate, față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public, reclamantul invocând un drept ce decurge din calitatea sa de funcționar public.

Având în vedere că obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public, competența materială în primă instanță aparține tribunalului, iar nu curții de apel, conform dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa Națională de Pensii Publice și Președintele Casei Naționale de Pensii Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.