ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.09.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2019

HOTĂRÂRE
19.09.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, la data de 02.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice, obligarea acesteia pârâta să îi pună la dispoziție aplicația informatică utilizată la stabilirea pensiilor, astfel cum prevede art. 190 din Legea 263/2010.

Prin încheierea din 05.02.2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018*.

2.1. Hotărârea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 378 din data de 4 aprilie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a I-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Casa Națională de Pensii Publice, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

În considerentele acestei sentințe s-au reținut normele de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că pârâta Casa Națională de Pensii Publice este un organism central, aflat în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Prin Sentința nr. 131 din data de 12 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sens în care s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea are ca obiect obligarea pârâtei de a pune la dispoziția reclamantului aplicația informatică utilizată la stabilirea pensiilor, conform dispozițiilor Legii nr. 263/2010, respectiv o informație de interes public, sens în care reclamantul a și indicat, ca temei juridic al cererii, dispozițiile Legii nr. 544/2001.

Astfel, instanța a reținut că în speță se aplică normele de competență prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, care nu disting după rangul autorității sau instituției publice.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă speței, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiunea prin care a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice să îi pună la dispoziție aplicația informatică utilizată la stabilirea pensiilor, astfel cum prevede art. 190 din Legea 263/2010.

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 05 februarie 2019, în fața Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, reclamantul A. a indicat, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile Legii nr. 544/2001.

În consecință, obiectul cauzei îl reprezintă refuzul instituției publice pârâte de a răspunde cererii reclamantului de comunicare a unor informații de interes public, cererea acestuia fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind comunicarea informațiilor de interes public.

Legea nr. 544/2001 este o lege specială, care reglementează procedura de comunicare a informațiilor de interes public, precum și procedura de urmat în situația încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul actului normativ.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din lege:

"În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice."

Aceste norme de competență derogă de la normele generale de competență și stabilesc o competență teritorială alternativă, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul autorității pârâte.

Prin urmare, din punct de vedere al competenței teritoriale, în cauză, reclamantul a ales să se adreseze tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul, respectiv Tribunalului Dâmbovița.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-06-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2020
Ședința publică din data de 2 iunie 2020 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 27 iunie 2018 și precizată la 21 septembr
ÎCCJ 2019-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A
ÎCCJ 2019-11-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2200/2019
octombrie 2018 iar, prin decizia nr. 2264 din 24 octombrie 2018, a respins cererea de completare a probatoriilor și a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 533 din 5 aprilie 2018 pronunțată
ÎCCJ 2019-06-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3645/2019
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual. Prin acțiunea formulată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
ÎCCJ 2020-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5107/2020
Ședința publică din data de 13 octombrie 2020 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI
Sursă