ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.06.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2020

HOTĂRÂRE
02.06.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 27 iunie 2018 și precizată la 21 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița la recalcularea drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 213151 din 6 aprilie 2015, prin raportare la adeverința nr. x din 19 septembrie 2014, emisă de B. S.A.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 1788 din 12 noiembrie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Împotriva sentinței primei instanțe, A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 1159 din 12 aprilie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care își întemeiată recursul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 mai 2019, sub nr. x/2018.

În motivare, recurentul a susținut, în esență, că drepturile sale de pensie au fost calculate în mod nelegal de către Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița nu a depus întâmpinare la recurs.

Recurentul A. a precizat că depune la dosar motivele pentru primul termen de judecată, după care a depus motive specifice contestației în anulare .

Recurentul a menționat că este de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ. .

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

La 9 martie 2020 recurentul a transmis punct de vedere la raport, prin care solicită admiterea judecării cauzei.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 2 iunie 2020, fără citarea părților.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea are ca obiect recalcularea pensiei cuvenite recurentului, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, cu mențiunea că, potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

De asemenea, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 1159 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018 și art. 155 alin. (1)-(2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1159 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1159 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-07-15
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1374/2020
Ședința publică din data de 15 iulie 2020 Asupra recursului de față, constată și reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 22 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pâ
ÎCCJ 2020-05-06
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 802/2020
din urmă din perioada martie 1991- ianuarie 1993, precum și la plata diferențelor de pensie astfel rezultate în urma recalculării, începând cu luna următoare depunerii cererii de recalculare la Casa Județeana de Pensii Dâmbovița, respectiv
ÎCCJ 2021-02-09
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 269/2021
ă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Anexei 15 VI din H.G. nr. 257/2011; a admis în parte contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu
ÎCCJ 2024-09-19
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1541/2024
Ședința publică din data de 19 septembrie 2024 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la 26 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub n
ÎCCJ 2019-11-12
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2019
ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Anexei 15 VI din H.G. nr. 257/2011; a admis în parte contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatel
Sursă