ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1374/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 22 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, au solicitat recalcularea pensiilor, în raport cu salariile în acord global pentru toată perioada lucrată timp de 17 ani, conform salariilor obținute în acord de la rubrica 3 din adeverințe, care sunt asemănătoare cu cele din raportul de expertiză.

Prin sentința civilă nr. 628 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins cererea formulată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel.

Prin decizia nr. 2609 din 24 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 628 din 10 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenții-reclamanți au expus situația de fapt și istoricul litigiului.

Recurenții au făcut, de asemenea, trimitere la mijloacele de probă administrate în cauză.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

La 1 iulie 2020, recurenții-reclamanți au depus note scrise.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 2609 din 24 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă într-un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Așadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 2609 din 24 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.