ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2609/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2609/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, la data de 17.09.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Telecomunicații Speciale, obligarea acesteia la întocmirea noii situații a soldelor lunare brute realizate în funcția de bază, aferente celor 6 luni consecutiv alese în vederea calculării drepturilor la pensie, cu luarea în considerare a sporului de doctorat și transmiterea acestei situații către Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în vederea recalculării drepturilor de pensie.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția civilă
Prin Sentința nr. 1133 din 7 decembrie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu în raport cu rangul central al autorității pârâte, și a declinat în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii introduse de reclamant.
În considerentele sentinței s-a reținut că, dat fiind circumstanțele cauzei, dreptul protejat prin acțiunea exercită de reclamant nu rezultă din raportul de serviciu al acestuia cu instituția pârâtă, astfel că obiectul cererii nu poate fi încadrat în ipoteza de la art. 109 din Legea nr. 188/1999, cu atât mai mult cu cât reclamantul, anterior deschiderii dreptului său la pensie, a avut calitatea de militar, iar nu de funcționar public.
S-a mai reținut că instanța competentă nu poate fi stabilită nici în raport cu dispozițiile Legii nr. 223/2015, întrucât prin obiectul cererii nu este pus în discuție însuși dreptul la pensia militară de stat, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în forma de la data de 17.09.2018.
Astfel fiind, reținând calitatea de autoritate publică centrală a Serviciului de Telecomunicații Speciale, a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Pitești.
2.2. Hotărârea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința nr. 12/F-CONT din data de 25 ianuarie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. și pârâtul Serviciul de Telecomunicații Speciale, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de militar în perioada 1.12.1990 - 11.02.2016, fiind angajat la STS - UM 0621 Pitești și că litigiul de față are legătură cu raporturile de serviciu ale reclamantului, fost cadru militar, cu fostul său angajator, și, cum cadrele militare sunt persoane numite într-o funcție publică, deci o varietate a funcționarilor publici, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 cu titlu de reglementare generală, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ.
Astfel, s-a apreciat că, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în ceea ce privește competența devin incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora în speță este competentă secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.
Înalta Curte reține că, pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamant, dar și cea a raporturilor juridice dintre reclamant și instituția pârâtă.
Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune îndreptată împotriva refuzului unei instituții publice de a efectua o operațiune administrativă ce îi este necesară pentru recalcularea pensiei militare de stat.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că drepturile solicitate de reclamant derivă din raporturile de serviciu pe care acesta le-a avut cu fostul angajator, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale, după cum în mod corect a sesizat Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul urmărind obținerea unor drepturi corelative raporturilor de serviciu avute.
În acest sens, din Decizia nr. 10 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, rezultă că militarii reprezintă o categorie aparte de funcționari publici, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 cu titlu de drept comun, cu consecința atragerii competenței secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în privința soluționării tuturor cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al acestora, excepție făcând situațiile pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
De asemenea, și în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 34 din 9 februarie 2016 s-a constatat că Legea nr. 188/1999 reprezintă cadrul general pentru funcționarii publici, precizându-se în mod clar faptul că militarii sunt o categorie specială de funcționari publici.
Astfel fiind, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, și anume Legea nr. 188/1999, care la art. 109 prevede:
"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
De altfel, textul de lege privitor la competență din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1), stabilește competența curții de apel în primă instanță în cazul litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, ceea ce atrage subsidiaritatea aplicării acestora în raport cu prevederile unor norme speciale în materie, derogatorii de la norma generală, iar o asemenea normă specială și derogatorie în materie este cea prevăzută la art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Prin urmare, față de calitatea reclamantului și raporturile juridice deduse judecății, devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ce atrag competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Telecomunicații Speciale, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.