ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2026

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Obligarea pârâtei la restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și art. 84 pct. 1 și 2 din O.U.G. nr. 114/2018 asupra art. 3, art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.09.2023.

II. Obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I., potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la revizuirea și recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin:

1) adăugarea sporului pentru Semnul Onorific (OMM/SOSP) prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare coroborat cu art. 12 din Legea nr. 574/200, separat de pensia militară calculată potrivit Legii nr. 223/2015;

2) emiterea unei alte decizii care să cuprindă pensia stabilită în baza Legii nr. 223/2015 forma anterioara aplicării art. VII, pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, modificate de art. 84 pct. 1 și 2 din O.U.G. nr. 114/2018.

III. Obligarea pârâtei să restituie sumele reținute din pensie rezultate din neacordarea drepturilor legale, din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 și O.U.G. nr. 114/2018, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 223/2015 coroborate cu cele din Legea nr. 544/2004, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 574/2004, Legea nr. 24/2000, precum și deciziile CCR nr. 50/2022 și nr. 650/2022.

Prin sentința civilă nr. 461 din 2 iulie 2024, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Curții de Apel București, unde a fost înregistrat pe rolul secției a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 iulie 2024.

Prin sentința civilă nr. 1690 din 24 octombrie 2024, curtea a disjuns capătul al II-lea al acțiunii, fiind format dosarul pendinte, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 24 octombrie 2024, sub nr. x/2024.

Cu privire la capetele I și III ale acțiunii, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 1929 din 20 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței materiale, teritoriale și funcționale, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu privire la capătul II al acțiunii, în favoarea Tribunalului Călărași - secția/completul specializat în litigii de dreptul asigurărilor sociale.

În considerentele acestei sentințe, prima instanță a constatat că cererea reclamantului se circumscrie dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fiind, astfel, incidente prevederile art. 101 și 102 din aceeași lege, iar în raport cu aceste dispoziții speciale exprese, derogatorii de la normele de drept comun în materia contenciosului administrativ și de împrejurarea că reclamantul domiciliază în municipiul Călărași, s-a reținut că instanța competentă din punct de vedere material, teritorial și funcțional să soluționeze cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire și recalculare a drepturilor de pensie este Tribunalul Călărași - secția/completul specializat în litigii de dreptul asigurărilor sociale.

În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 461 din 2 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, cauza a fost soluționată în ansamblul său, având în vedere toate cele trei capete de cerere, prin pronunțarea unei soluții de declinare a competenței, iar în ipoteza în care ar fi apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul trebuia să disjungă capătul II de cerere și să îl rețină spre soluționare. Or, în lipsa acestei ipoteze, s-a constatat că argumentele au fost inclusiv prin raportare la capătul II al acțiunii. Prin urmare, s-a reținut că tribunalul este ținut de soluția anterioară de declarare a necompetenței, fiind în imposibilitate să reia examenul de competență în vederea soluționării.

Constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în cadrul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel București - secției a IX-a contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din 24 octombrie 2024, instanța a dispus disjungerea capătului al II-lea al acțiunii și formarea unui dosar separat, soluționând capetele I și III ale acțiunii.

Prin urmare, obiectul litigiului pendinte îl reprezintă stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței de judecată asupra capătului al II-lea al acțiunii, cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să recalculeze, respectiv să revizuiască drepturile acestuia la pensia militară, cu luarea în considerare a unor elemente de calcul omise inițial.

În acest caz sunt incidente dispozițiile art. 101 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar potrivit art. 102, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, au instituit, în domeniul asigurărilor sociale, un caz de competență exclusivă, respectiv, din punct de vedere material, competența aparține tribunalului, raportat la obiectul acțiunii - dreptul la pensii și asigurări sociale pentru militari, iar din punct de vedere teritorial competența este determinată de domiciliul reclamantului.

Înalta Curte subliniază că potrivit art. 91 C. civ.:

"dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

În acest sens, se constată că, la data promovării cererii de chemare în judecată, 7 decembrie 2023, reclamantul avea stabilit domiciliul pe raza municipiului Călărași, județul Călărași, acesta depunând o copie a actului de identitate, având CI seria x nr. x, eliberată la 26.05.2021, cu termen de valabilitate până la data de 12.05.2031, aflată la dosarul Curții de Apel București.

Astfel, întrucât competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, iar înscrisurile depuse atestă faptul că acesta se află în Călărași, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Tribunalul Călărași este instanța căreia îi revine competența de soluționare a cererii deduse judecății.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2026.