ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2023 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă sub nr. x/06.03.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017, care prevede că "Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, cu completările și modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: la art. 3, după lit. k), se introduc două noi litere, 1) și m), cu următorul cuprins:1). solda/salariul lunar net - solda/salariul lunar brut, prevăzut de art. 28, alin. (1), din care se deduce contribuția lunară la bugetul de stat, contribuția la bugetul asigurărilor sociale de sănătate și impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare; m) pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, conform legislației în vigoare".

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, precum și cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41/13.01.2023, dar și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei, raportat la art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41/13.01.2023, art. 1 și 2, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1, alin. (3) și (5) și la art. 79 alin. (1) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

2.1. Prin sentința civilă nr. 835 din 27 septembrie 2023, Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Caraș Severin a reținut, în esență, că partea reclamantă a invocat vătămarea unor drepturi subiective (dreptul la pensie) prin acte emise în baza unor dispoziții dintr-o ordonanță și în raport de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, motiv pentru care, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, ce are calitatea de autoritate publică centrală, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 62 din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În susținerea soluției adoptate, Curtea de Apel Timișoara a argumentat, în esență, în sensul că obiectul principal al litigiului privește despăgubiri derivând din stabilirea pensiei militare de serviciu a reclamantului, ca efect al plafonării cuantumului acesteia în urma aplicării dispozițiilor adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017, fiind un raport de juridic de prestații sociale, iar reclamantul critică tocmai afectarea dreptului lui la pensie, adică afectarea conținutului raportului juridic de prestații sociale.

A mai arătat curtea de apel că invocarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 și a excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 nu transformă un litigiu de altă natură (civilă, de dreptul muncii, penală etc.), într-unul de contencios administrativ, câtă vreme demersul reclamantului are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, reclamantul solicitând de la autoritatea obligată la plata pensiei restituirea diferențelor aferente acesteia, diferențe ce ar fi rezultat din indexarea și actualizarea pensiei, iar de la Guvernul României asigurarea de fonduri pentru restituirea acestor sume. De asemenea, instanța a arătat că acțiunea cu care reclamantul a învestit instanța de contencios nu se încadrează în categoria posibilelor obiecte de acțiuni enumerate de alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă și Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de obiectul cauzei și natura raportului juridic dedus judecății.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reține că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și, în esență, acordarea de despăgubiri egale cu diferența dintre valoarea pensiei militare de stat calculată conform formei Legii nr. 223/2015 anterioare adoptării O.U.G. nr. 59/2017 și pensia stabilită conform prevederilor incidente după adoptarea O.U.G. nr. 59/2017. Pe cale de consecință, cererea cu care reclamantul a învestit instanța de judecată se încadrează în tipul special de acțiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, temei de drept invocat, de altfel, și de către reclamant, fără a avea ca obiect un litigiu privind stabilirea și plata drepturilor de pensii, în sensul art. 100 și art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Regulile de determinare, din ierarhia instanțelor de judecată, a competenței de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Acest text normativ stabilește două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției etc., care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere și jurisprudența consolidată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de care instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență este datoare să țină seama (în raport de considerentele Curții EDO din Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în cauza Beian contra României, parag. 39 și 63), dar și faptul că, în speță, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, este aplicabil criteriul rangului central al autorității publice în raport de care sunt formulate pretențiile litigioase.

Este adevărat că ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile prevăzute de art. 115 din Constituția României, sens în care reclamantul a și invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă nu se poate face abstracție de faptul că despăgubirile au fost solicitate de reclamant în considerarea demersului întreprins de autoritatea publică centrală (Guvernul României) de a emite această ordonanță de guvern.

Pe cale de consecință, în aplicarea criteriului rangului autorității, se reține că revine secției de contencios administrativ a curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.

De asemenea, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Timișoara.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.