ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1543/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă la data de 20 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:

- să constatate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, precum și cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023;

- obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.Of. nr. 41/13.01.2023, art. 1 și 2, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și la art. 79 alin. (1) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 830 din 27 septembrie 2023, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Caraș-Severin a reținut, în esență, că motivele cererii de chemare în judecată se circumscriu unei veritabile cereri de obligare a pârâților de a repara prejudiciul afirmat ca fiind cauzat reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar în aceste condiții, întrucât calitatea de pârât o au autorități publice centrale, competența de judecată aparține curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 60 din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I civile a Tribunalului Caraș-Severin, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că raportul juridic dedus judecății vizează dreptul la pensie al reclamantului, drept în legătură cu care se pretinde în cererea de chemare în judecată că ar fi fost afectat, și nu un raport juridic de drept fiscal, actualizarea și majorarea cuantumului pensiei neavând o natură fiscală ori asimilată acesteia. Diminuarea cuantumului pensiei sau plafonarea acestuia are semnificația unei vătămări a dreptului la pensie stabilit, calculat și plătit în temeiul unui raport juridic de prestații sociale, iar reclamantul critică tocmai afectarea dreptului lui la pensie, adică afectarea conținutului raportului juridic de prestații sociale.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, revin în competența de primă instanță a tribunalelor, în complete specializate a judeca în materie de asigurări sociale, și a curților de apel pentru soluționarea căii de atac a apelului litigiile care au ca obiect stabilirea și plata drepturilor de pensii militare de stat, inclusiv revizuirea unei decizii prin care a fost stabilit un cuantum al acestei pensii.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Această abordare se regăsește în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.