ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4878/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2023, la data de 20.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună admiterea acțiunii în sensul:

- constatării vătămării drepturilor si intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligării pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra art. 59 și 60 din Legea 223/2015, precum și cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, prin actualizarea soldelor de grad, publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023;

- obligării pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023, art. 1 și 2, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflației, dacă este cazul și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2021.

Reclamantul a solicitat și ca instanța să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și la art. 79 alin. (1) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

2.1. Prin sentința civilă nr. 582 din 17 mai 2023 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, raportându-se la rangul central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri și la împrejurarea că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 533 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara s-a raportat la obiectul cauzei deduse judecății, reținând că în cauză s-a solicitat obligarea la restituirea sumelor reprezentând diferența de pensie corespunzătoare contribuției de asigurări sociale de sănătate în temeiul dispozițiilor Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Determinarea instanței competente trebuie să fie făcută în funcție de obiectul și de cauza acțiunii. Curtea a constatat că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 și nici prin alte legi speciale, pentru ca astfel, instanța de contencios administrativ să fie competentă în a soluționa acțiunea. Așa cum rezultă din întreg cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a înțeles să învestească instanța de conflicte de muncă și de asigurări sociale cu o acțiune având ca obiect restituirea unor sume de bani reținute din pensia încasată, neintrând în sfera de competență a instanței de contencios soluționarea unei cereri de chemare în judecată cum este situația în speță.

Deși contribuția de asigurări sociale de sănătate poate da naștere unei creanțe fiscale, în speță nu se pune în discuție valorificarea ca atare a acestui drept, ci se solicită diferența de pensie corespunzătoare contribuției de asigurări sociale de sănătate.

În concluzie, în prezenta cauză nu este contestat un act administrativ fiscal sau unul administrativ tipic sau asimilat, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind invocat niciun pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri de autoritatea pârâtă, iar între părți nu există un raport juridic fiscal/administrativ, astfel că litigiul dedus judecății este unul privind asigurările sociale, iar competența revine secției de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului, în conformitate cu prevederile art. 152 și urm. din Legea nr. 263/2010.

De asemenea, faptul că reclamantul a înțeles să solicite prin cererea sa, și sesizarea Curții Constituționale a României, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, în absența unui raport juridic de drept administrativ ori fiscal și în condițiile în care excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul instanțelor de judecată (potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, republicată).

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023, art. 1 și 2, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflației, dacă este cazul și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2021, susținând existența unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, față de care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și la art. 79 alin. (1) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, (…), (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Timișoara, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.