ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească ce o va pronunța să dispună următoarele:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MOf nr. 41/13.01.2023;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60, din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MOf nr. 41/13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 403 din 21 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată se grefează pe dispozițiile speciale ale art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul formulând în fapt o cerere pentru acordarea de despăgubiri care constau în sumele reținute cu titlu de pensie prin aplicarea plafonării și neactualizării.

Totodată, a avut în vedere dispozițiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., care prevăd plenitudinea de competență a tribunalelor când judecă în primă instanță.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 960 din data de 1 noiembrie 2023, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, în cauza dedusă judecății, reclamantul solicită instanței să se constate că este vătămat printr-o Ordonanță a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, astfel încât competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice.

Astfel, având în vedere calitatea pârâților de autorități ale administrației publice centrale, precum și dispozițiile art. 96 pct. 1 și 123 alin. (1) din C. proc. civ., precum și dispozițiile 9 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze cauza curtea de apel.

2.3 Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 49 din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele aceste sentințe s-a reținut că, în ceea ce privește obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, cererile formulate în temeiul art. 9 din Legea 554/2004 atrag competența instanței de contencios administrativ, care se va pronunța asupra efectelor vătămătoare ale ordonanței sau dispoziții ale acesteia, în măsura declararării neconstituționalității de către Curtea Constatituțională.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din prevederile art. 9 din Legea 554/2004, calitatea procesuală pasivă într-o cerere promovată în temeiul art. 9 poate aparține Guvernului, ca autoritate emitentă a actului normativ, sau oricărei autorități publice care a produs o vătămare decurgând din aplicarea ordonanței declarate neconstituționale.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și a apreciat că este competent să soluționeze prezenta cauză Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, așa cum s-a precizat, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor aduse de art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, precum și acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestei prevederi.

Chiar dacă nu a utilizat termenul de "despăgubiri", este evident că natura pretențiilor reclamantului este aceea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională. Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Astfel, reclamantul este nemulțumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a căror neconstituționalitate extrinsecă a invocat-o prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituție, considerând că afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Prin urmare, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorității pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății prin acțiunea introductivă, în stabilirea competenței materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorității publice pârâte, față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei de față revenind, pe cale de consecință, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței judecătorești, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.