ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3791/2024

Ședința publică din data de 12 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 01.02.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat următoarele:

I. Obligarea pârâtului Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la revizuirea și recalcularea drepturilor sale de pensie, prin:

1) adăugarea sporului pentru Semnul Onorific (OMM/SOSP) prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare coroborat cu art. 12 din Legea nr. 574/2004 - separat de pensia militară calculată potrivit Legii nr. 223/2015;

2) emiterea unei alte decizii de pensie cu pensia stabilită în baza Legii nr. 223/2015 forma anterioară aplicării prev. art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 (modificate de art. 84 pct. 1 și 2 din O.U.G. nr. 114/2018)

II. Obligarea pârâtului să restituie sumele reținute din pensie rezultate din neacordarea drepturilor legale, din calcularea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 și O.U.G. nr. 114/2018 asupra prevederilor la art. 3, art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

2.1. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 1117 din 3 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, invocându-se excepția de neconstituționalitate.

Din punct de vedere al competenței materiale, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de apel Constanța în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 172 din data de 20 mai 2024, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale. În consecință, litigiul de față este de competența secției civile a tribunalului întrucât vizează drepturi născute în temeiul legii pensiilor militare de stat și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acțiunii.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, așa cum s-a precizat, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor aduse de art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, precum și acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestei prevederi.

Chiar dacă nu a utilizat termenul de "despăgubiri", este evident că natura pretențiilor reclamantului este aceea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională. Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Astfel, reclamantul este nemulțumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a căror neconstituționalitate a invocat-o prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituție.

Prin urmare, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorității pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății prin acțiunea introductivă, în stabilirea competenței materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorității publice pârâte față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei de față revenind, pe cale de consecință, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței judecătorești, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.