ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.10.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4875/2019

HOTĂRÂRE
17.10.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4875/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul secției civile a Tribunalului Argeș, reclamantul A. a chemat în judecata pârâtul Serviciul Român de Informații, solicitând să se constate că temeiul pentru trecerea sa în rezervă este art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 și să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești pentru militarii trecuți în rezervă (ajutorul egal cu 20 de solde ale funcției de bază), în baza Legii nr. 284/2010, Anexa VII, art. 20 alin. (1) și (2), precum și a dobânzii legale, de la data trecerii sale în rezervă și până la plata efectivă.

2.1. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția civilă

Prin încheierea camerei de consiliu din data de 11.04.2018 secția civilă a Tribunalului Argeș a admis excepția necompetentei materiale procesuale a completului specializat în contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza secției de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceluiași tribunal.

În motivarea acestei soluții s-a reținut, în esență, că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, astfel încât competența de soluționare a cauzei nu poate fi stabilită în raport cu art. 109 din Legea nr. 188/1999, ci cu dispozițiile Deciziei nr. 5 din 05.3.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției pentru conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018*.

2.2. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 1759/2019 din data de 16 aprilie 2019 a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetentei materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, în favoarea Curții de Apel Pitești.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de cadru militar al UM 0711 Pitești, iar la data de 10 februarie 2016 s-a emis decizia nr. 91383 de către Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, în baza Ordinului de trecere în rezervă, ce prevede că trecerea în rezervă a reclamantului s-a făcut în temeiul art. 85 alin. (1) lit. g) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

S-a mai reținut că prin acțiune, reclamantul a solicitat să se constate că pensionarea s-a făcut în temeiul art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, pentru a beneficia de drepturile materiale reglementate prin Anexa VII, Secțiunea 3, art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea 285/2010, iar modificarea temeiului legal al trecerii în rezervă a reclamantului nu se poate face decât prin anularea ordinului de trecere în rezervă emis în temeiul art. 85 alin. (1) lit. g) din Legea 80/1995.

Astfel, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, așa încât competența soluționării în fond aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

2.3. Hotărârea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 88/F-CONT din data de 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția I civilă, complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul la Î.C.C.J. pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că cererea de chemare în judecată vizează Ordinul de trecere în rezervă emis pentru reclamant și, cum la data emiterii acestui ordin, reclamantul avea calitatea de funcționar public, în baza art. 35 din Legea nr. 14/1992, normele de competență incidente cauzei sunt cele de la art. 109 din Legea188/1999.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat succesiv competența, dacă ultima instanță învestită și-a declinat la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei și raportat la calitatea reclamantului.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, să se constate că trecerea sa în rezervă s-a făcut în baza art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 și să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești pentru militarii trecuți în rezervă, conform Legii nr. 284/2010, Anexa VII, art. 20 alin. (1) și (2), precum și a dobânzii legale, de la data trecerii sale în rezervă și până la plata efectivă.

Înalta Curte constată că la momentul emiterii Ordinului de trecere în rezervă a reclamantului, acesta era încadrat în structura de intervenție pirotehnică din cadrul UM 0711 Pitești din cadrul Serviciul Român de Informații.

Astfel, determinant în stabilirea instanței competente material este raportul de serviciu de la momentul emiterii actului contestat.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, cadrele din sectoarele operative ale Serviciului Român de Informații sunt funcționari publici care îndeplinesc atribuții ce implică exercițiul autorității de stat, având toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei urmează a se stabili în conformitate cu dispozițiile legii speciale, și anume Legea nr. 188/1999, care la art. 109 prevede:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

De altfel, textul de lege privitor la competență din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1), stabilește competența curții de apel în primă instanță în cazul litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, ceea ce atrage subsidiaritatea aplicării acestora în raport cu prevederile unor norme speciale în materie, derogatorii de la norma generală, iar o asemenea normă specială și derogatorie în materie este cea prevăzută la art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Prin urmare, față de calitatea reclamantului și raporturile juridice deduse judecății, devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ce atrag competența secției civile a tribunalului, complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații reprezentat de Direcția Juridică în favoarea Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2137/2018
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Cadr
ÎCCJ 2024-06-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2024
problema instanței competente din punct de vedere material să soluționeze cauza, în raport de obiectul acțiunii, de calitatea părților și de prevederile legale incidente în materie. Tribunalul Argeș, prima instanță sesizată, a apreciat că,
ÎCCJ 2020-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1979/2020
Ședința publică din data de 20 mai 2020 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele; I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea disjunsa si inregistrata pe rolul Tri
ÎCCJ 2019-10-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2019
Ședința publică din data de 03 octombrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat,
ÎCCJ 2019-05-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2609/2019
e, a avut calitatea de militar, iar nu de funcționar public. S-a mai reținut că instanța competentă nu poate fi stabilită nici în raport cu dispozițiile Legii nr. 223/2015, întrucât prin obiectul cererii nu este pus în discuție însuși drept
Sursă