ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2607/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.09.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Ministerul Cercetării și Inovării, solicitând instanței:

- obligarea pârâtului de rang 1 Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare să recalculeze, să stabilească salariul de bază și să emită un nou ordin individual pentru reclamant la nivelul maxim cu cel pentru funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale și categorii profesionale aflat în plată din administrația publică centrală, începând cu luna august 2016 și pentru viitor, precum și să plătească drepturile salariale cuvenite reprezentând diferențele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/indemnizații de încadrare cuvenite potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2015 și sumele achitate efectiv începând cu luna august 2016 și până la data de 22.02.2017, inclusiv, sume la care se adaugă indicele de inflație și dobânda legală, atât indicele de inflație, cât și dobânda legală fiind calculate de la data scadentă pentru fiecare lună în parte și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului de rang 2 Ministerul Cercetării și Inovării să recalculeze, să stabilească salariul de bază și să emită un nou ordin individual pentru reclamant la nivelul maxim cu cel pentru funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale și categorii profesionale aflat în plată din administrația publică centrală, începând cu luna 23.02.2017 și pentru viitor, precum și să plătească drepturile salariale cuvenite reprezentând diferențele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/indemnizații de încadrare cuvenite potrivit O.U.G. nr. 57/2015 și sumele achitate efectiv începând cu luna august 2016 și până la data de 23.02.2017, sume la care se adaugă indicele de inflație și dobânda legală, atât indicele de inflație, cât și dobânda legală fiind calculate de la data scadentă pentru fiecare lună în parte și până la data plății efective.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 8350/2018 din data de 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale și funcționale; a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Ministerul Cercetării și Inovării, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999), în favoarea Tribunalului Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială a soluționării litigiilor privind raportul de serviciu al funcționarului public aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Totodată, s-a apreciat că, din punct de vedere teritorial, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său și, cum reclamantul are domiciliul în județul Argeș, competența teritorială se soluționare a cauzei revine Tribunalului Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 211 din data de 22 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Argeș, secția civilă, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Ministerul Cercetării și Inovării, în favoarea Tribunalului Municipiului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar în cauză, reclamantul a sesizat instanța de la domiciliul său ales, care este în București, sens în care a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Ministerul Cercetării și Inovării, obligarea acestora la stabilirea salariului de bază și emiterea unui nou ordin individual pentru reclamant, precum și plata drepturilor salariale reprezentând diferențele salariale, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

Prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, a fost modificat alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din același Cod, "(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Față de dispozițiile legale menționate, competența instanței de contencios administrativ trebuie stabilită în raport cu norma de competență în vigoare la data sesizării acesteia.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a sesizat instanța de judecată la data de 28.09.2018, iar Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018 și a intrat în vigoare în data de 2 august 2018.

Prin urmare, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, și nu în raport cu domiciliul sau sediul procesual ales al acestuia.

Sub acest aspect, se constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susține că domiciliul sau sediul părții este echivalent domiciliului sau sediului procesual ales, în condițiile în care acesta din urmă reprezintă doar o facilitate acordată de legiuitor pentru comunicarea actelor de procedură și, nicidecum nu poate constitui temei al stabilirii competenței în soluționarea cauzelor.

Din actele dosarului, rezultă că reclamantul domiciliază în jud. Argeș, conform copiei cărții de identitate de la dosarul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, în raport cu textul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/25.07.2018 competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Argeș, secția civilă, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și Ministerul Cercetării și Inovării, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - OB