ÎCCJ, Decizia nr. 37/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 26 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, sub nr. x/120/2020, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița la emiterea deciziei de pensionare în care să se regăsească dreptul la o pensie de 4.487 lei pe lună și plata drepturilor restante.

Prin Sentința nr. 1128 din 15 aprilie 2021, Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a respins acțiunea.

Ulterior, reclamantul a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare a Sentinței nr. 1128 din 15 aprilie 2021, care a fost respinsă prin Sentința nr. 2404 din 16.09.2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă.

Prin Decizia nr. 782 din 14.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești-Secția I Civilă, în dosarul nr. x/120/2020, s-a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței de mai sus, ca nefondat.

Contestație în anulare

Împotriva acestei decizii, reclamantul A a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (3) coroborat cu art. 176 C. proc. civ., invocând nulitatea necondiționată prevăzută de art. 176 pct. 4 din același cod privind compunerea sau constituirea instanței.

Prin Încheierea de ședință din data de 17 mai 2022, curtea de apel a dispus suspendarea judecății contestației în anulare, față de lipsa nejustificată a părților, legal citate, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/120/2020/a1, s-a respins excepția nelegalei constituiri a completului de judecată, invocată de contestator, s-a admis excepția perimării, invocată din oficiu și s-a constatat perimarea contestației în anulare.

Prin Decizia nr. 1541 din 19 septembrie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A împotriva Deciziei civile nr. 1 din 9 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă.

Recursul

Împotriva acestei decizii, recurentul A a declarat recurs, prin care a susținut că pricina nu era perimată, pentru că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, iar împotriva hotărârii de perimare a înregistrat calea de atac în termen de 5 zile.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 421 alin. (2) C. proc. civ., „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.”

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. „Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.”, iar art. 483 alin. (1) din același act normativ prevede că „Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

În speță, prin Decizia nr. 1541 din 19 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/120/2020/a1, a fost respins, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A împotriva Deciziei civile nr. 1/2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția I civilă.

Înalta Curte reține, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, că decizia pronunțată în soluționarea unui recurs este o hotărâre definitivă; ca urmare, împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A împotriva Deciziei nr. 1541 din 19 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/120/2020/a1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2025.