ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 468/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2021 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, a solicitat recalcularea cuantumului pensiei stabilite prin decizia nr. x din 22 iunie 2016 și decizia nr. x din 12 decembrie 2020.

Prin sentința civilă nr. 3231 din 7 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția tardivității contestării deciziei nr. x din 22 iunie 2016 și s-a respins acest capăt de cerere ca tardiv; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 1940 din 16 iunie 2022, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3231 din 7 decembrie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, a anulat sentința apelată și, în rejudecare, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 19 septembrie 2022.

Intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin rezoluția din 16 noiembrie 2022 s-a fixat termen la data de 2 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 1940 din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii (în speță, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA), având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Legiuitorul a suprimat, deci, calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt incluse și cele vizând asigurările sociale. Așa fiind, decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs este definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată și cu recurs.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1940 din 16 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.