ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1319/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 22.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, a solicitat obligarea pârâtei la revizuirea pensiei, în baza art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, pentru perioada 16.09.1974-01.04.1992, în care a fost salariată la U.M. Mija; recalcularea drepturilor de pensie ce i se cuvin în mod legal urmare a revizuirii; emiterea deciziei de revizuire și acordarea drepturilor de care a fost lipsită prin nerespectarea drepturilor legale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 263/2010, Legea nr. 3/1977, H.G. nr. 257/2011, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 481 din 21 februarie 2022, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie prin care să se valorifice mențiunile privind salariul de încadrare din carnetul de muncă al reclamantei, începând cu luna următoare depunerii la pârâtă a cererii înregistrate sub nr. x din 18.03.2021 și adeverințelor nr. x din 09.02.2021 și C1193 din 05.02.2021.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta A., cât și pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 481 din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă.

Prin aceeași decizie, a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 481/21 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în sensul că, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, respingându-se, în tot, acțiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, instanței de apel.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte, care nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Se reține că, prin decizia civilă nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamanta A. având ca obiect recalcularea pensiei cuvenite acesteia, fiind astfel, dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva Caselor Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.