ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 419/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 957 din 4 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Pe parcursul soluționării cererii de apel, la termenul din 27 octombrie 2022, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat judecata cauzei și în lipsă, Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelului.

La 7 noiembrie 2022, împotriva încheierii din 27 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În argumentarea cererii de recurs, reclamanta A. arată, în esență, că acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița s-a întemeiat pe dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, pe care le redă.

În condițiile în care a solicitat recalcularea pensiei, Casa de Pensii Dâmbovița, susține recurenta, avea obligația verificării din oficiu a pensiei, ceea ce nu s-a realizat, cererea de recalculare fiind respinsă.

Astfel, în opinia recurentei, Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a ignorat principiul contributivității și principiul egalității.

Or, așa cum rezultă și din practica judiciară, în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele prevăzute de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c) și d) din Legea nr. 263/2010, întrucât soluția contrară ar însemna încălcarea principiului contributivității cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la editarea acestora.

Solicită instanței de recurs să aibă în vedere împrejurarea că ceea ce interesează în speță nu este caracterul veniturilor, ci faptul că statul a încasat în perioada derulării raporturilor de muncă toate contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului și a angajatului, iar acum revine asiguraților dreptul să își primească contraprestația corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raportului juridic dintre părți (stat și salariat).

De asemenea, prin neluarea în calcul a acestor venituri, consideră că s-ar încălca principiul egalității, așa cum este el consacrat de Legea nr. 263/2010, în sensul că alți colegi ai recurentei, care au lucrat în aceste instituții și care au depus la casele teritoriale de pensii cereri pentru valorificarea acestor tipuri de adeverințe, beneficiază de pensie mai mare decât a sa, instanțele pronunțându-se consecvent în sensul de a fi luate în calcul și de a le valorifica prin includerea în pensie.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii din 27 octombrie 2022 și repunerea pe rol a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021

Totodată, a solicitat anularea deciziilor de pensie nr. x din 08.03.2016/2021 și tehnoredactarea unei decizii de pensionare corect calculată (indice corecție, valoarea punctului de pensie, grupa I, acord global, ore suplimentare, spor toxicitate, co, prime).

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dâmbovița nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 1 martie 2023, în ședință publică, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată că recurenta-reclamantă nu și-a încadrat criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate expres de art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată (de suspendare a judecății apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.) și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcție a recursului vizează exclusiv nemulțumirea recurentei cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, fără a fi formulate critici de nelegalitate la adresa încheierii care formează obiectul prezentului recurs, situație ce face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs, întinderea controlului judiciar fiind condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2023.