ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2676/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2676/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 13 decembrie 2022
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 04.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
recalcularea cuantumului pensiei stabilite prin decizia nr. 165756/30.12.2013, prin luarea în considerare a veniturilor brute, a grupei a II-a de muncă, în procent de 100 %, a sporului de vechime, prime, concedii;
emiterea unei noi decizii de pensionare, cu valorificarea veniturilor menționate;
plata retroactivă a sumelor menționate, începând cu data depunerii documentelor la Casa de Pensii Dâmbovița și până în prezent.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat un punct de vedere, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanta s-a adresat direct instanței de judecată cu o cerere de recalculare, fără a depune alte documente decât cele analizate deja de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât pensia reclamantei a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2951 din 10 noiembrie 2021, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins ca prematur formulată acțiunea introdusă de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului pensiei stabilite prin decizia nr. 165756/30.12.2013, prin luarea în considerare a veniturilor brute, a grupei a II-a de muncă în procent de 100%, spor de vechime, prime, concediu, conform deciziei și cărții de muncă; emiterea unei noi decizii de pensionare privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, valorificând și veniturile suplimentare detaliate cu adeverințe.
Recursul a fost comunicat intimatei la 01.07.2022, care nu a formulat întâmpinare.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.
Se reține că, prin decizia civilă nr. 1512 din 23 mai 2022, Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamanta A., având ca obiect recalcularea pensiei cuvenite acesteia, fiind astfel, dedus judecății un conflict de asigurări sociale.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".
Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva Caselor Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2022.