ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1915/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 25.05.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să valorifice adeverința nr. x/15.03.2021 emisă de B. S.R.L.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 10.06.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să valorifice adeverința nr. x/15.03.2021 emisă de B. S.R.L. și să emită o nouă decizie de pensionare, care să reflecte recalcularea pensiei prin luarea în calcul a sporului de acord global începând cu luna septembrie 2015 până în luna februarie 2021, drepturi ce urmează a fi actualizate la zi la data plății; a mai solicitat să oblige pârâta să valorifice adeverința nr. x/05.02.2006, cu privire la activitatea desfășurată în grupa de muncă a doua aferentă perioadei 09.07.1974-16.08.1984, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 19.10.2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a conexat dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 2714/19.10.2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis acțiunile conexate și a obligat pârâta la emiterea unei decizii de pensionare cu luarea în considerare a adeverințelor nr. x/15.03.2021 și nr. y/05.02.2006, începând cu data depunerii cererii la sediul pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 312/08.02.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunile conexate și, în consecință, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie cu luarea în considerare a adeverinței nr. x/15.03.2021 eliberată de B. S.R.L. și a păstrat restul dispozițiilor sentinței; a respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, a arătat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a Legii nr. 263/2010, fiind prejudiciat întrucât la calcularea pensiei pentru limita de vârstă nu este luat în calcul venitul realizat în perioada septembrie 2015- februarie 2021.

În drept, a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În cauză, decizia civilă nr. 312/08.02.2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunțată în apel într-un litigiu în conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare și ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care conțin prevederea expresă că hotărârile pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acțiunea în speță, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Astfel, în raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 312/08.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 312/08.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2022.