ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2750/2022

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la data de 25 noiembrie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Argeș, contestație împotriva deciziei de actualizare a pensiei de serviciu nr. x din 12 octombrie 2021, dar și decizia privind revizuirea pensiei nr. x din 12 octombrie 2021, în conformitate cu prevederile art. 139 (3) din Legea nr. 127/2019, atât sub aspectul vechimii, dar și a cuantumului drepturilor bănești existente în cuprinsul acestora.

În consecință solicită ca în urma admiterii prezentei actiuni civile să se dispună următoarele:

- anularea deciziilor de actualizare a pensiei de serviciu nr. x din 12 octombrie 2021 și privind revizuirea pensiei nr. x din 12 octombrie 2021, emise de către pârâtă;

- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care să se menționeze corect datele vizând stabilirea drepturilor de pensie de serviciu, respectiv: vârsta la data pensionării de 52 de ani și 8 luni de zile; vechimea în total de 29 de ani, o lună și o zi, acordarea procentului de majorare conform art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, toate calculate la baza de calcul stabilită prin sentința civilă nr. 2903/24.05.2021;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente pentru suma datorată de pârâtă pe perioada calculată de la data de 2 noiembrie 2020 până la data achitării integrale a drepturilor de pensie, precum și acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin sentința nr. 340 din 2 februarie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 95 C. proc. civ. raportat la art. 152-154 din Legea nr. 263/2010, ce prevăd că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind indemnizații prevăzute prin legi cu caracter special, iar cererea îndreptată împotriva casei de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul și, cum în cauză, acesta are domiciliul în județul Argeș, instanța consideră că revine Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei.

Pe rolul Tribunalului Argeș, cauza a fost înregistrată la data de 22 februarie 2022 sub același nr. de dosar.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4495/2022 din 22 septembrie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat cauza privind pe reclamanta A., spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Argeș și Tribunalul Dâmbovița s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25 noiembrie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între Tribunalul Argeș și Tribunalul Dâmbovița care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii, în principal, anularea unor decizii emise și emiterea unor noi decizii.

Din analiza cererii de chemare în judecată, rezultă că nemulțumirile reclamantei se referă la vârsta standard de pensionare și vechimea în magistratură, reținute prin deciziile contestate si la neacordarea procentului de majorare, conform art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

Având în vedere situația reclamantei existentă la acest moment, Înalta Curte constată că în prezent, reclamanta are funcția de judecător la Curtea de Apel Pitești, dat fiind că ulterior, prin Decretul Președintelui României nr. 755 din 28 iunie 2021 pentru reîncadrarea în funcție a unui judecător, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 634 din 28 iunie 2021, s-a dispus reîncadrarea sa în funcția de judecător la Curtea de Apel Pitești, în temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) și ale art. 134 alin. (1) din Constituția României, republicată, ale art. 33 A 1 și ale art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 40 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Așadar, art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În acest sens, se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7/16.05.2016, pronunțată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competența facultativă, reținând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță".

Prin urmare, aceste dispoziții fiind de ordine publică, Înalta Curte constată că reclamantul era îndreptățit să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre Curțile de Apel învecinate cu Curtea de Apel Pitești, având în vedere că în prezent reclamanta are funcția de judecător la Curtea de Apel Pitești, context în care, Înalta Curte va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Așadar, norma prevăzută de art. 127 C. proc. civ. are incidență în cauză, prevalând față de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii republicat, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcțiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. și anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2022.