ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 21 martie 2012 sub nr. x/2012, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 3/1977, H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, la anularea deciziei nr. x/07.02.2012 și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată de la 1 decembrie 2005.
Prin sentința civilă nr. 1363 din 13 noiembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A., calea de atac fiind înregistrată la data de 15 iulie 2015.
Prin decizia civilă nr. 736 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1363 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.
La termenul din 23 septembrie 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 298 cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reține următoarele:
Prin încheierea din 20 februarie 2020, Înalta Curte, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării recursului.
Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția perimării judecării recursului.
Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin urmare, pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanșat calea extraordinară de atac a recursului, că după suspendarea judecății pricina a rămas în nelucrare timp de un an. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu…" pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepție, deși a fost legal citată.
În consecință, față de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și în consecință, imposibilității analizării pe fond a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 736 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția perimării.
Constată perimată cererea de recurs declarată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 736 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.