ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 744/2023

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă la 15.07.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 188592/04.06.2021 și să oblige pârâta la recalcularea pensiei, prin valorificarea adeverinței nr. x/18.02.2021, care înlocuiește adeverința nr. x/12.09.2016, eliberată de fostul angajator C.N. ROMARM S.A. – Filiala Societatea Uzina Mecanică MIJA S.A., cu luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 și la plata acestor drepturi, începând cu data solicitării lor și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 809/06.04.2022, Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2406/27.09.2022, Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, a susținut că instanța a comis o eroare judiciară, iar prezentul recurs reprezintă ultima șansă de a i se calcul corect pensia.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă cu o cerere în materia asigurărilor sociale.

În conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Întrucât recursul are ca obiect o decizie pronunțată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunțare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2406/27.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2023.