Decizia nr. 3121/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.01.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a solicitat anularea Ordinului nr. 3860/C/16.11.2015 privind stabilirea indemnizației de încadrare lunară; obligarea pârâtului Ministerul Justiției, de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței; obligarea pârâtului la acordarea începând cu 09.04.2015 în temeiul art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011; obligarea pârâtului ca la emiterea Ordinelor de Salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date. Prin cerere modificatoare din 25.06.2016, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a Curții de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba și a precizat cadrul procesual pentru fiecare capăt de cerere, după cum urmează: anularea Ordinului nr. 3860/C/16.11.2015 privind stabilirea indemnizației de încadrare lunară; obligarea pârâtului Ministerul Justiției, de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. 5ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței; obligarea pârâtului la acordarea începând cu 09.04.2015 în temeiul art. 1 alin. 5ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani la plata pentru perioada 09.04.2015 -14.06.2015 a diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba la plata pentru perioada 15.06.2015 –prezent a diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011. La data de 17.10.2016, reclamantul a formulat precizare a acțiunii, prin care a solicitat: anularea Ordinului nr. 3860/C/16.11.2015 privind stabilirea indemnizației de încadrare lunară; obligarea pârâtului Ministerul Justiției, de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței; obligarea pârâtului ca la emiterea ordinului de salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date precum și de majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției. În contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani la plata pentru perioada 09.04.2015 - 14.06.2015, în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției. Prin cererea precizatoare din 01.02.2017, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 și valoarea de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 -30.11.2015, respectiv 405+10% pentru perioada 01.12.2015 – prezent. Primul ciclu procesual

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1990/29.05.2017, Curtea de Apel București a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinul nr. 3860/C/16.11.2015, a obligat pârâtul Ministerul Justiției de a emite începând cu 09.04.2015 un nou ordin de salarizare, în acord cu art. 1 alin. 5ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea 71/2015 care să includă majorările de 25% și 11% având în vedere promovările în funcție, a obligat pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani să acorde drepturile salariale menționate pentru perioada 09.04.2015 – 14.06.2015 și pârâții Curtea de Apel Alba și Tribunalul Alba pentru perioada 15.06.2015 – 30.11.2016. Reclamantul a formulat cerere completatoare prin care a solicitat completarea dispozitivului și cu soluția aferentă capătului de cerere având ca obiect emiterea ordinului d salarizare începând cu data de 09.04.2015 cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 și a valorii de referință sectorială de 405+10%, începând cu 01.12.2015-prezent și plata diferențelor salariale rezultate. 2.1. Prin sentința civilă nr. 4093/02.11.2017, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea de completare, reținând în esență că cererea precizatoare a fost formulată la data de 01.02.2017, iar primul termen de judecată a fost la data de 23.05.2016. Ori, cererea precizatoare fiind depusă după primul termen de judecată, prima instanță nu a avut-oi în vedere la soluționarea cauzei

Decizia instanței de recurs Prin decizia nr. 4767/30.09.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de reclamantul A. și pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Botoșani, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Al doilea ciclu procesual

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 208 din 14 iunie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Curtea de Apel Suceava și a respins cererea în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată la data de 29.04.2016, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL BOTOȘANI și TRIBUNALUL ALBA; a anulat Ordinul nr. 3860/16.11.2015 emis de Ministerul Justiției; a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantului ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 din Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016; a obligat pârâții Tribunalul Botoșani și Tribunalul Alba la plata către reclamant a eventualelor diferențe salariale rezultate din aplicarea art. 1 din Ordinul nr. 4680/C/21.12.2015, începând cu data de 09.04.2015 și până la data punerii în executare a art. 1 din Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016, corespunzător perioadelor în care au avut raporturi de serviciu cu acesta; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Tribunalul Botoșani, cererile de recurs fiind întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu excepția celei formulate de Tribunalul Botoșani. Recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect. În esență, recurenții-pârâți au arătat că pretențiile reclamantului au fost satisfăcute și, ca urmare, acțiunea a rămas fără obiect, având în vedere că au fost deja emise ordine de stabilire a indemnizațiilor individuale ale judecătorilor în baza OMJ nr. 4680/2016, la dosar fiind depus OMJ nr. 1486/C/24.05.2017 privind drepturile salariale ale intimatului-reclamant. Așadar, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680, în baza art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, li se recalculează indemnizațiile la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Totodată, art. 2 din ordinul menționat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Ulterior, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)." Prin urmare, în speță, în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4680/C/2016 și a OMJ nr. 219/C/2017 au fost emise OMJ nr. 1469/C/24.05.2017și OMJ nr. 1486/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizației de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente pentru intimatul-reclamant, corespunzătoare instanțelor de judecată în care acesta și-a desfășurat activitatea, astfel că acțiunea a rămas fără obiect. Recurentul – pârât a mai arătat că diferențele bănești rezultate din recalcularea la nivel maxim a indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor în baza OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 au fost deja achitate în luna decembrie 2017 întregului personal al instanțelor din circumscripțiile curților de apel. Mai mult, a învederat că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a statuat la art. 1 că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2). Așadar, intimatul-reclamant beneficiază în prezent de o indemnizație de încadrare stabilită începând cu data de 9.04.2015 în raport cu o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererile precizatoare, iar plățile au început să se efectueze de către instanța angajatoare potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019, privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâți sunt nefondate, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat în mod greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în continuare. Legislația în privința salarizării personalului din sistemul justiției a parcurs mai multe etape, iar salarizarea a fost realizată inițial prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017) și prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 06.04.2015, care a intrat în vigoare la data de 09.04.2015 și prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014. Prin acest din urmă act normativ s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași autorități sau instituții. Ulterior, prin Legea nr. 293/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 884 din 25 noiembrie 2015, a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizațiilor, inclusiv pentru Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție". Prin O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 s-a prevăzut că în anul 2016 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prin care a fost introdus art. 31, în temeiul căruia, avându-se în vedere diferențele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar pentru persoanele care își desfășurau activitatea în aceleași condiții, a fost stabilită obligația egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată. În fine, prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din 31 august 2016, a fost modificată O.U.G. nr. 57/2015, în sensul înlocuirii principiului egalizării indemnizațiilor în raport de nivelul maxim existent, cu regula conform căreia acest nivel se va stabili fără a se ține seama de drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. În cauză, instanța de fond în mod corect a reținut că interpretarea logico-gramaticală a sintagmei "salarizat la același nivel" vizează întregul personal plătit din fonduri publice, salarizat la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014. Potrivit art. 5 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii și de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării". Conform art. 5 alin. (1) 2 , "prevederile alin. (1) 1 se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției". În acest context legislativ, s-a constatat că dispozițiile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și personalului auxiliar de specialitate aflat în situația prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație. Recunoașterea drepturilor salariale de la data de 09.04.2015, care corespunde datei intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 23 pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice". Decizia în cauză este general obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. Argumentele anterioare sunt întărite și de argumentele din Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, care la pct. 31 și 32 arată următoarele: "31 … pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 32. În consecință, ca efect al neconstituționalității art. 3 1 alin. (1ind. 2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică." Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și urmează să o mențină în consecință, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Tribunalul Botoșani.