ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 788/2022

Cadrul procesual Prin sentința civilă nr. 1328/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 a fost admisă acțiunea promovată de petenții judecători la Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției în sensul că a fost obligat pârâtul să emită pentru fiecare dintre reclamanți un ordin de salarizare cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) 1 , art. 5 alin. (1), (11) și alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015. Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea procentelor și claselor de salarizare pentru personalul care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/funcție anterior datei de 01.01.2011, iar în ceea ce privește pe A. și la acordarea sporului de doctorat începând cu 09.04.2015. Prin cererea formulată la data de 14.02.2020, petenții reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat lămurirea sentinței civile nr. 1328/11.04.2017 pronunțată în prezentul dosar, sub aspectul întinderii și aplicării dispozitivului acestei hotărâri.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 19 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată și s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului formulată de petenții reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 19 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, reclamanții au declarat recurs. Au solicitat admiterea căii de atac si, în rejudecare, admiterea cererii, lămurirea intinderii notiunii de nivel maxim de salarizare in plată, prin includerea drepturilor câstigate cu incepere din 2015 de colegii judecători din cadrul aceleiasi familii ocupationale, prin hotărâri pronunțate ulterior sentintei a cărei lămurire se solicită. Au arătat că sentința al cărei dispozitiv au solicitat a fi lămurit a fost notificata Ministerului Justiției, dar acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, prin întâmpinare paratul invocând faptul ca s-ar fi conformat, ca a emis aceste Ordine, dar nu a făcut nici o dovada in acest sens. In vederea punerii in executare a acestei sentințe au apreciat recurenții ca este necesar a fi lămurit înțelesul, întinderea si aplicarea dispozitivului acestei sentințe sub următoarele aspecte: Daca nivelul maxim de salarizare reglementat prin art. 1 alin. (5) indice 1 O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015 include drepturile recunoscute colegilor din cadrul aceleiași instanțe sau de la alte instanțe din tara privind: - Valoarea de referința sectoriala de 484,18 . In acest sens au invocat: decizia civila nr/2531/22.10.2019 a Curții de Apel Ploiești data in dosarul nr. x/2019; Decizia civila nr. 2507/21.10.2019 a Curții de Apel Ploiești data in dosarul nr. x/2019; decizia civila nr. 2246 din 30.09.2019 pronunțata in dosarul nr. x/2019;Decizia civila nr. 2317din 08.10.2019 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr. x/2019; decizia civila nr. 1018/27.06.2019 pronunțata in dosarul nr. x/2018; decizia civila nr. 188/12.02.2019 a Tribunalului Alba pronunțata in dosarul nr. x/2018; Hotărârea nr. 102 din 12.03.2019 a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțata in dosarul nr. x/2017; decizia civila nr. 35 din 22.01.2020 a Curții de Apel Galați pronunțata in dosarul nr. x/2019; - Majorările aplicate acestei valori de referința sectoriala, de 25 % începând cu anul 2013, recunoscute deja in cadrul familiei ocupaționale Justiție, sens in care au invocat sentința civila nr. 460/09.04.2019, pronunțata de Tribunalul Mureș in dosarul nr. x/2018; - Precum si coeficientul de multiplicare 19,00-23,00 prevăzut de O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. - D.I.I.C.O.T. In acest sens invocam nivelul maxim recunoscut deja in cadrul familiei ocupaționale Justiției prin sentința civila nr. 139 din 20.03.2019 a Tribunalului Teleorman dosarnr. x/2018, sentința civila nr. 866 din 22.05.2019 pronunțata de Tribunalul Dambovița in dosarul nr. x/2018; Sentința 746 din 02.05.2019 pronunțata de Tribunalul Dambovița in dosarul nr. x/2018; decizia civila nr. 417/A din 26.09.2019 pronunțata de Curtea de Apel Tg. Mureș precum si sentința civila nr. 41/01.10. 2008 a Curții de Apel Oradea așa cum a fost lămurită prin încheierea din 30.10.2019 Au mai arătat recurenții că este adevărat ca hotărârile indicate sunt ulterioare momentului pronunțării Hotărârii a cărei lămurire o solicita, dar ceea ce nu s-a observat este faptul ca aceste drepturi au fost recunoscute colegilor acestora începând cu anul 2015, deci anterior perioadei la care au solicitat si obținut hotărâre pentru salarizarea la nivelul maxim. Practic lămurirea dispozitivului solicitată vizează nivelul maxim de salarizare, adică tocmai salariul de baza, salariu care așa cum rezulta din Hotărârile deja depuse era determinat la nivel maxim prin aplicarea valorii de referința sectoriala de 484, 18, majorarea acestei valori începând încă cu anul 2013 cu 25% precum si aplicarea coeficientului de multiplicare de 19. Toate aceste componente ale salariului de baza au fost recunoscute in ceea ce priveștefamilia ocupațională Justiție, după cum s-a dovedit, in favoarea colegilor din tara, pentru o perioada mult anterioara celei la care recurenții au formulat acțiunea inițiala, astfel ca cererea de lămurire vizează tocmai dreptul acestora, recunoscut, de a fi salarizați la nivel maxim conform dispozițiilor art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1), (11) si alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015. In concluzie, având in vedere ca in favoarea recurentilor s-a recunoscut in contradictoriu cu paratul Ministerul Justiției dreptul la eliberarea unui ordin de salarizare la nivelul maxim de salarizare, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015, au apreciat ca se impunea lămurirea întinderii drepturilor acestora, respectiv întinderea noțiunii de nivel maxim de salarizare cu privire la drepturile indicate mai sus, recunoscute deja in familia ocupațională Justiție.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că încheierea recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenții au reiterat, în esență, argumentele prezentate prin cererea de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepția rămânerii fără obiect a acțiunii vizează fondul cauzei, care a fost soluționat prin sentința nr. 1328/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin nerecurare, această excepție neputând fi invocată în stadiul procesual al recursului împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ.: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Astfel, mecanismul procedural reglementat prin art. 443 alin. (1) C. proc. civ. are rolul de a asigura clarificarea, explicitarea măsurilor cu caracter executoriu cuprinse în dispozitivul hotărârii, în situația în care, din cauza caracterului lor echivoc, acestea sunt susceptibile de mai multe interpretări, având, așadar, în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al dispozitivului hotărârii, raportat la aspectele concrete de fapt și de drept care au constituit obiectul cererilor și apărărilor părților, analizei și dezlegării prin hotărârea pronunțată. Prin urmare, nu este permis ca prin intermediul lămuririi dispozitivului să fie repuse în discuție chestiuni care vizează fondul cauzei ori să se tindă la modificarea dispozitivului. Or, obiectul demersului judiciar în discuție constă în: - obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea pentru fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015), a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței, - obligarea pârâtului la acordarea, începând cu 09.04.2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011, - obligarea pârâtului ca, la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont, în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date, precum si de faptul ca in anul 2012 reclamanta A. a obținut titlul de doctor in drept, Prin dispozitivul deciziei a cărui lămurire se solicită a fost obligat pârâtul: să emită, pentru fiecare dintre reclamanți, un ordin de salarizare cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) și art. 5 alin. (1), (11) și alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015; la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea de procente și a claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 01.01.2011 și, în ce o privește pe reclamanta A., la acordarea sporului de doctorat, începând cu data de 09.04.2015. Înalta Curte apreciază că acest dispozitiv este clar, conținând obligația intimatului-pârât de a se conforma reglementărilor legale specifice, astfel cum în mod expres se menționează în considerentele sentinței. Recurentii-reclamanți au motivat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. civ., precum și recursul prin necesitatea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și modalitatea de aplicare a dispozitivului sentinței, respectiv faptul că lămurirea dispozitivului solicitată vizează nivelul maxim de salarizare, adică tocmai salariul de baza, salariu care așa cum rezulta din Hotărârile deja depuse era determinat la nivel maxim prin aplicarea valorii de referința sectoriala de 484, 18, majorarea acestei valori începând încă cu anul 2013 cu 25% precum si aplicarea coeficientului de multiplicare de 19, susținând că toate aceste componente ale salariului de baza au fost recunoscute in ceea ce privește familia ocupațională Justiție, după cum s-a dovedit, in favoarea colegilor din tara, pentru o perioada mult anterioara celei la care recurenții au formulat acțiunea inițiala, astfel ca cererea de lămurire vizează tocmai dreptul acestora, recunoscut, de a fi salarizați la nivel maxim conform dispozițiilor art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1), (11) si alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că motivele invocate în cererea privind lămurirea și detalierea dispozițiilor deciziei în sensul menționat de recurenti reprezintă, în realitate, o solicitare de reformare a considerentelor sentinței definitive. Având în vedere dispozițiile care reglementează condițiile de exercitare ale cererii privind lămurirea dispozitivului unei hotărâri, instanța de control judiciar constată că acestea pot da naștere numai unui demers procesual care presupune clarificarea dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii care ar putea constitui un impediment în executarea hotărârii, iar nu unuia referitor la completarea considerentelor hotărârii, astfel cum s-a reținut anterior. Prin urmare, recurentii-reclamanti nu pot cere instanței în temeiul art. 443 din C. proc. civ. introducerea în cuprinsul considerentelor a unor dezlegări care, pe de o parte, depășesc limitele învestirii, iar pe de altă parte nu corespund condițiilor de exercitare a acestui remediu procesual. Cererea de lămurire vizează modul de aplicare a dispozițiilor legale analizate prin sentința a cărei lămurire se solicită, pronunțată la 11.04.2017, conform cărora în situația personalului care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație salarizarea va fi cea de la nivelul maxim dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, raportat la elemente care nu au constituit obiectul judecății în dosarul nr. x/2016: faptul recunoașterii, prin hotărâri judecătorești pronunțate în 2019, a dreptului la VRS de 484,18 și majorări aplicate începând cu 2013, respectiv a dreptului la coeficientul de multiplicare 19,00- 23,00 prevăzut de O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii DNA - DIICOT . În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,