ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, reclamantul A., judecător în cadrul Tribunalului București, secția I Penala, în temeiul art. 37 alin. (4) din Legea - cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 153/2017, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei a formulat contestație împotriva modului de soluționare a contestației administrative formulate împotriva Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019, solicitând admiterea contestației, anularea Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 1175 RON în loc de 950 RON, cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

Prin sentința civilă nr. 956 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției.

S-a dispus anularea Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019 emis de pârât.

A fost obligat pârâtul să emită pentru reclamant un nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 1175 RON.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 și art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizațiilor se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018. Astfel, începând cu 01.01.2019, indemnizația pentru deținerea titlului științific de doctor în domeniul în care se desfășoară activitatea se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru decembrie 2018.

Potrivit H.G. nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului minim brut garantat în plată, acesta a fost de 1900 RON, în consecință cuantumul acestei indemnizații a fost de 950 RON, care s-a menținut inclusiv în luna decembrie 2018.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 nu își găsesc aplicabilitatea în ceea ce privește sporul pentru deținerea titlului de doctor, întrucât această indemnizație pentru deținerea titlului științific de doctor nu se raportează la salariul de încadrare brut, ci la cel minim pe economie.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 1175 RON în loc de 950 RON, cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

Soluționând cauza, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că reclamantul nu ar fi fost îndreptățit, de la 1 ianuarie 2019, la cuantumul indemnizației pentru titlul de doctor raportată la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut de H.G. nr. 937/2018 doar dacă suma sporurilor și indemnizațiilor astfel calculate ar fi depășit, pe total buget pentru ordonatorul de credite, 30% din suma salariilor de bază.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista o astfel de situație, motiv pentru care a apreciat judecătorul fondului că interpretarea dată de pârât este nelegală.

Împotriva hotărârii primei instanțe a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici apreciate de instanța de control judiciar ca fiind întemeiate.

Prin ordinul nr. 1402/C/19.03.2019 s-a prevăzut că, începând cu 01.01.2019, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București care dețin titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea în domeniul pentru care dețin titlul beneficiază și de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor de 950 RON.

Reclamantul a susținut că, potrivit H.G. nr. 937/2018, de la 01.01.2019 ar trebui să beneficieze de o indemnizație pentru deținerea titlului de doctor în cuantum de jumătate din 2350 RON, respectiv 1175 RON.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(1) Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25."

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene:

"(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Astfel, față de aceste dispoziții legale, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizațiilor se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.

Potrivit H.G. nr. 846/2017:

"Începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 RON/oră."

Astfel, potrivit dispozițiilor arătate anterior, cuantumul indemnizației pentru titlul științific de doctor a fost de 950 RON, menținut inclusiv în luna decembrie 2018.

Se constată că pârâtul a respectat aceste prevederi legale, menționate de altfel în preambulul ordinului nr. 1402/C/19.03.2019, deoarece indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor stabilită prin ordinul contestat în cuantum de 950 RON corespunde nivelului cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, fiind 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în anul 2018, respectiv 1900 RON.

În aceste condiții, având în vedere că nu s-au conturat și demonstrat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat potrivit argumentelor expuse supra, aspecte ce conduc, în mod nemijlocit, la conturarea caracterului nelegal al hotărârii de fond supuse cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât, sens în care va admite demersul judiciar al acestuia și va reforma sentința de fond recurată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 956 din 11 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 956 din 11 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 martie 2022.