ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5089/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.04.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției: (1) anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 573 din data de 06.02.2018, în sensul anulării poziției nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 a Ordinului 573/2018, referitoare la salarizarea acestuia; (2) obligarea Ministerului Justiției să emită un nou ordin de salarizare, în care să prevadă includerea în salariu și a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă titlului științific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curții de Apel Ploiești.

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să rectifice Ordinul 573/2018, în sensul modificării poziției nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 din ordin, referitoare la salarizarea reclamantului, prin includerea în salariu, în coloana referitoare la "Indemnizația lunară privind titlul științific de doctor", a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă titlului științific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curții de Apel Ploiești. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat anularea parțială a OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul anulării anexei nr. 25 referitoare la salarizarea sa, având în vedere că s-a schimbat ordinul cu privire la salarizarea sa. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să se prevadă includerea în salariu și a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația aferentă titlului științific de doctor în drept, iar în subsidiar rectificarea OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul modificării anexei nr. 25, prin includerea în salariu a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația aferentă titlului științific de doctor în drept.

Prin sentința nr. 1199 din 27 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;

A anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 573/C/06.02.2018, poziția 53, în ceea ce privește rubrica corespunzătoare indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor;

A obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamantului în care să includă indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor.

Împotriva sentinței nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că susținerea doctoratului în domeniul ordine publică și siguranță națională este corespondentă atât domeniului Drept pentru studii universitare de licență, cât și domeniului Științe militare, informații și ordine publică, specializarea Ordine și siguranță publică, având în vedere că potrivit Anexei 1-Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare la H.G. nr. 140/2017, domeniul fundamental de ierarhizare "Științe sociale" cuprinde ca ramuri: științe juridice; științe administrative; științe ale comunicării; sociologie; științe politice; științe militare, informații și ordine publică; științe economice și psihologie și științe comportamentale. Fiecărei ramuri îi corespunde unul sau mai multe domenii de studii universitare de doctorat/masterat, respectiv pentru științe juridice domeniul este drept; pentru sociologie domeniul este sociologie și asistență socială; pentru științe militare, informații si ordine publică domeniile sunt informații și securitate națională, ordine publică și siguranță națională, științe militare; pentru științe economice domeniile sunt administrarea afacerilor, cibernetică și statistică, informatică economică, contabilitate, economie, finanțe, management, marketing, economie și afaceri internaționale.

Precizează că pentru ramura științe juridice, domeniul studiilor doctorale este drept și domeniul de licență este tot drept, în timp ce pentru ramura științe militare, informații și ordine publică, unul din domeniile studiilor doctorale este ordine publică și siguranță națională, cu corespondentul studiilor de licență științe militare, informații și ordine publică.

Recurentul-pârât arată că dispoziții identice se regăsesc și în Anexa 1 din H.G. nr. 493/2013 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare, a structurii instituțiilor de învățământ superior, a domeniilor și programelor de studii universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, a locațiilor geografice de desfășurare, a numărului de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învățământ și limbă de predare, precum și a numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați în anul universitar 2013 - 2014, în vigoare la data obținerii titlului de doctor de către reclamantul-intimat.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că, în raport de atribuțiile reclamantului, care țin de protejarea informațiilor clasificate, precum și de specializarea acestuia în infracțiuni privind combaterea criminalității organizate și terorism și anticorupție, titlul de doctor obținut de acesta este în legătură cu activitatea pe care o desfășoară în domeniul pentru care deține titlul, în condițiile în care Legea nr. 153/2017 nu circumstanțiază condiția pentru a beneficia de indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor, stabilind doar obligativitatea de a desfășura activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Prin urmare, în lipsa unor alte criterii, nu pot fi avute în vedere decât dispozițiile legale din actul normativ care reglementează domeniile și specializările/programele de studii universitare de doctorat/masterat, din acestea rezultând că domeniul în care își desfășoară activitatea un magistrat este domeniul "drept", corespunzător ramurii de știință "științe juridice".

În consecință, consideră că drepturile salariate ale reclamantului-intimat au fost stabilite în mod corect prin OMJ nr. 573/C/06.02.2018, fără includerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor.

4.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Precizează că este judecător la Curtea de Apel Galați, secția penală, fiind specializat în judecarea cauzelor de combatere a criminalității organizate și terorismului, începând cu data de 01.05.2004, și în judecarea cauzelor de anticorupție începând cu data de 25.08.2005.

Mai arată că începând cu data de 05.01.2008 a avut și atribuții privind: protejarea informațiilor clasificate; cooperarea judiciară în materie penală; judecarea infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism pe raza de competență a Curții de Apel Galați; funcționar de securitate cu atribuții pe linia protecției documentelor și informațiilor clasificate, iar, față de aceste atribuții, prima instanță a stabilit în mod just și legal că acesta activează în domeniul în care deține titlul științific de doctor.

Arată că problema referitoare la desfășurarea de către persoana care deține titlul științific de doctor a activității în domeniul pentru care deține titlul era reglementată în mod similar de art. 3

1

alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2015 și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, astfel încât, sub aspecte legislativ, nu au intervenit elemente noi de la pronunțarea sentinței nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova.

4.2. Recurentul-pârât Ministerul Justiției a formulat concluzii scrise, prin care invocă puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 978/12.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acțiunea reclamantului A. având ca obiect anularea OMJ nr. 1403/C/2019 și emiterea unui nou ordin cu includerea sporului de doctorat, rămasă definitivă prin nerecurare.

Mai arată că prin sentința civilă nr. 978/12.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins prezumția puterii de lucru judecat a sentinței nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova, având în vedere că aceasta privește acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlul științific de doctor în drept pe o perioadă în care nu era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestuia.

De asemenea, menționează că prin sentința nr. 34/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut puterea de lucru judecat a sentinței nr. 978/2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere că vizează aceeași modalitate de interpretare a dispozițiilor legale aplicabile.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției: (1) anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 573 din data de 06.02.2018, în sensul anulării poziției nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 a Ordinului 573/2018, referitoare la salarizarea acestuia; (2) obligarea Ministerului Justiției să emită un nou ordin de salarizare, în care să prevadă includerea în salariu și a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă titlului științific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curții de Apel Ploiești.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să rectifice Ordinul 573/2018, în sensul modificării poziției nr. 23 din tabelul Anexei nr. 1 din ordin, referitoare la salarizarea reclamantului, prin includerea în salariu, în coloana referitoare la "Indemnizația lunară privind titlul științific de doctor", a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă titlului științific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentința civila nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curții de Apel Ploiești.

De asemenea, prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat anularea parțială a OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul anulării anexei nr. 25 referitoare la salarizarea sa, având în vedere că s-a schimbat ordinul cu privire la salarizarea sa, precum și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să se prevadă includerea în salariu și a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația aferentă titlului științific de doctor în drept, iar în subsidiar rectificarea OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul modificării anexei nr. 25, prin includerea în salariu a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația aferentă titlului științific de doctor în drept.

Prima instanță a anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 573/C/06.02.2018, poziția 53, în ceea ce privește rubrica corespunzătoare indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor al reclamantului și a obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamantului în care să includă indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor.

Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs și a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 978/12.12.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acțiunea intimatului-reclamant privind anularea OMJ nr. 554/C/2020 și emiterea unui nou ordin care să prevadă sporul de doctorat.

Înalta Curte reține că în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaște două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acțiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză.

Pe de altă parte, există efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Înalta Curte constată că, în speță, aspectul privind includerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor deținut de intimatul-reclamant a fost tranșat definitiv în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat sentința nr. 978/12.12.2019, rămasă definitivă prin nerecurare și care se impune cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, deoarece analizează, în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, condițiile actuale pentru acordarea sporului de doctor, apreciind că acesta nu îndeplinește condițiile legale pentru acordarea sporului solicitat.

Așadar, în prezenta cauză se solicită anularea parțială a Ordinului MJ nr. 573 din data de 06.02.2018, iar prin modificarea de acțiune și anularea parțială a OMJ nr. 3076/C din data de 07.08.2018, emise în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017 având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale intimatului-reclamant, iar în dosarul nr. x/2019 s-a contestat ordinul MJ nr. 1403/C/14.03.2019, emis în aplicarea acelorași dispoziții legale. Or, motivele de nelegalitate a celor două acte administrative contestate în prezenta cauză și a celui din dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocate de intimatul-reclamant în susținerea cererilor de chemare în judecată vizează aspectul că, prin omiterea includerii indemnizației aferente titlului științific de doctor, sunt încălcate dispozițiile sentinței civile nr. 2533/12.09.2016, pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015

Înalta Curte observă că prin sentința civilă nr. 978/12.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, definitivă prin nerecurare, s-a constatat că sentința civilă nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova nu are putere de lucru judecat în cauza respectivă, întrucât privește acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept pentru o perioadă în care era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestora, aspect sesizat în mod corect de către prima instanță.

Mai mult, referitor la aceeași sentință invocată de către intimatul-reclamant, nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu se poate prevala în susținerea pretențiilor sale de aceasta, în condițiile în care singurul motiv pentru care i s-a admis acțiunea a constat în reținerea unei situații de discriminare între deținătorii titlurilor de doctor înainte de 21.12.2009 și cei care au obținut titlul de doctor după această dată, fără a fi analizate condițiile dispozițiilor legale care reglementează acordarea sporului pentru titlul științific de doctor.

Astfel, recurentul-pârât Ministerul Justiției a susținut în mod corect faptul că, în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale pentru deținerea titlului științific de doctor, sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform cărora personalul care deține titlu științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanța a interpretat și aplicat în mod eronat textul de lege indicat mai sus, coroborat cu Anexa 1 din H.G. nr. 493/2013 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare, din care reiese că pentru ramura științe juridice, domeniul studiilor doctorale este drept și domeniul de licență este tot drept, iar domeniul studiilor doctorale de ordine publică și siguranță națională aparține ramurei științe militare, informații și ordine publică.

Din această perspectivă, sunt nerelevante susținerile intimatului-reclamant potrivit cărora, în calitate de judecător la Curtea de Apel Galați, secția penală, are și atribuții privind protejarea informațiilor clasificate, cooperarea judiciară în materie penală, judecarea infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism, funcționar de securitate cu atribuții pe linia protecției documentelor și informațiilor clasificate, câtă vreme intimatul-reclamant a obținut doctoratul într-un domeniu ce aparține ramurii științelor militare, informațiilor și ordinii publice, și nu în ramura științelor juridice, în care dorește valorificarea studiilor doctorale.

Prin urmare, prima instanță a reținut în mod greșit că susținerea doctoratului în domeniul ordine publică și siguranță națională este corespondentă atât domeniului Drept pentru studii universitare de licență, cât și domeniului Științe militare, informații și ordine publică, specializarea Ordine și siguranță publică.

În consecință, întrucât intimatul-reclamantul nu deține titlul de doctor în domeniul în care își desfășoară activitatea, conform diplomei depuse în copie la dosar fiind făcută dovada deținerii titlului de doctor în domeniul "Ordine publică și siguranță națională", Înalta Curte constată că drepturile salariate ale acestuia au fost în mod corect stabilite prin ordinele atacate.

Ca atare, recurentul-pârâtul a aplicat în mod corect dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, constatând că domeniul pentru care a fost acordat titlul științific de doctor prin Ordinul Ministrului Educației nr. 377 din 15.07.2014, respectiv domeniul ordine publică și siguranță națională nu este în legătură cu activitatea pe care o desfășoară intimatul-reclamantul, întrucât ceea ce prezintă relevanță prin prisma dispozițiilor legale incidente (art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017) este domeniul în care intimatul-reclamantul deține titlul de doctor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care Înalta Curte va admite recursului pârâtului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2021.