ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2023

Ședința publică din data de 9 mai 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.04.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției: (1) anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 573 din data de 06.02.2018, în sensul anulării poziției nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 a Ordinului 573/2018, referitoare la salarizarea acestuia; (2) obligarea Ministerului Justiției să emită un nou ordin de salarizare, în care să prevadă includerea în salariu și a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă titlului științific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curții de Apel Ploiești.

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să rectifice Ordinul 573/2018, în sensul modificării poziției nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 din ordin, referitoare la salarizarea reclamantului, prin includerea în salariu, în coloana referitoare la "Indemnizația lunară privind titlul științific de doctor", a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă titlului științific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curții de Apel Ploiești. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat anularea parțială a OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul anulării anexei nr. 25 referitoare la salarizarea sa, având în vedere că s-a schimbat ordinul cu privire la salarizarea sa. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să se prevadă includerea în salariu și a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația aferentă titlului științific de doctor în drept, iar în subsidiar rectificarea OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul modificării anexei nr. 25, prin includerea în salariu a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația aferentă titlului științific de doctor în drept.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1199 din 27 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;

A anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 573/C/06.02.2018, poziția 53, în ceea ce privește rubrica corespunzătoare indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor;

A obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamantului în care să includă indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că susținerea doctoratului în domeniul ordine publică și siguranță națională este corespondentă atât domeniului Drept pentru studii universitare de licență, cât și domeniului Științe militare, informații și ordine publică, specializarea Ordine și siguranță publică, având în vedere că potrivit Anexei 1-Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare la H.G. nr. 140/2017, domeniul fundamental de ierarhizare "Științe sociale" cuprinde ca ramuri: științe juridice; științe administrative; științe ale comunicării; sociologie; științe politice; științe militare, informații și ordine publică; științe economice și psihologie și științe comportamentale. Fiecărei ramuri îi corespunde unul sau mai multe domenii de studii universitare de doctorat/masterat, respectiv pentru științe juridice domeniul este drept; pentru sociologie domeniul este sociologie și asistență socială; pentru științe militare, informații si ordine publică domeniile sunt informații și securitate națională, ordine publică și siguranță națională, științe militare; pentru științe economice domeniile sunt administrarea afacerilor, cibernetică și statistică, informatică economică, contabilitate, economie, finanțe, management, marketing, economie și afaceri internaționale.

A precizat că pentru ramura științe juridice, domeniul studiilor doctorale este drept și domeniul de licență este tot drept, în timp ce pentru ramura științe militare, informații și ordine publică, unul din domeniile studiilor doctorale este ordine publică și siguranță națională, cu corespondentul studiilor de licență științe militare, informații și ordine publică.

Recurentul-pârât a arătat că dispoziții identice se regăsesc și în Anexa 1 din H.G. nr. 493/2013 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare, a structurii instituțiilor de învățământ superior, a domeniilor și programelor de studii universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, a locațiilor geografice de desfășurare, a numărului de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învățământ și limbă de predare, precum și a numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați în anul universitar 2013 - 2014, în vigoare la data obținerii titlului de doctor de către reclamantul-intimat.

În mod greșit instanța de fond a reținut că, în raport de atribuțiile reclamantului, care țin de protejarea informațiilor clasificate, precum și de specializarea acestuia în infracțiuni privind combaterea criminalității organizate și terorism și anticorupție, titlul de doctor obținut de acesta este în legătură cu activitatea pe care o desfășoară în domeniul pentru care deține titlul, în condițiile în care Legea nr. 153/2017 nu circumstanțiază condiția pentru a beneficia de indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor, stabilind doar obligativitatea de a desfășura activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Prin urmare, în lipsa unor alte criterii, nu pot fi avute în vedere decât dispozițiile legale din actul normativ care reglementează domeniile și specializările/programele de studii universitare de doctorat/masterat, din acestea rezultând că domeniul în care își desfășoară activitatea un magistrat este domeniul "drept", corespunzător ramurii de știință "științe juridice". În consecință, a considerat că drepturile salariate ale reclamantului-intimat au fost stabilite în mod corect prin OMJ nr. 573/C/06.02.2018, fără includerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor.

1.4. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 5089 din 27 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 s-a admis recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a casat sentința recurată și, în rejudecare, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2022 reclamantul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5089 din data de 27.10.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

A considerat contestatorul că decizia Înaltei Curți este rezultatul unei grave erori materiale întrucât actul normativ care stă la baza admiterii cererii de recurs l-a reprezentat Hotărârea de Guvern nr. 394/2013, act care este abrogat din anul 2014, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

A arătat contestatorul că din data de 01.05.2004 activează la Curtea de Apel Galați, secția Penala ca judecător specializat în judecarea cauzelor de combatere a criminalității organizate si terorismului, începând cu data de 25.08.2005, ca judecător specializat în judecarea cauzelor de anticorupție, astfel că este îndeplinită condiția legăturii dintre domeniul de activitate și domeniul în care deține titlul de doctor.

Legalitatea dreptului contestatorului de a primi indemnizația pentru titlul științific de doctor a făcut obiectul cauzei civile nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova în dosarul civil x/2015, operand autoritatea de lucru judecat.

Totodată, prin sentința civilă nr. 1188/2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil x/2020 instanța a apreciat faptul ca cererea contestatorului este întemeiată.

Raportarea instanței de recurs la sintagma "domeniu" în care este obținut titlul științific de doctor la Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare- H.G. nr. 493/2013 este o raportare nelegală, întrucât aceasta hotărâre de guvern era abrogată din anul 2014, un act normativ abrogat neputând produce niciun efect juridic, potrivit legii 24/2000.

A arătat că însăși Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a arătat în considerentele deciziei 26/2020 că practica instanțelor este aceea de acordare a acestor drepturi prin raportare la sfera atribuțiilor de serviciu a persoanei ce deține titlul științific de doctor, fără a exista o raportare la acest nomenclator la care instanța de recurs face referire. Dat fiind faptul că este îndreptățit la acordarea sporului pentru acest titlul științific de doctor în baza sentinței civile 2533/2016, a considerat contestatorul că raportarea instanței la H.G. nr. 493/2013 este una nelegala, în contradicție cu considerentele deciziei nr. 26/2020.

S-a arătat că H.G. nr. 140/2017 conține sintagma "domeniul de licență" și nu sintagma "domeniul pentru care deține titlul", neregăsind în acest act normativ o sintagmă aplicabilă cauzei.

Instanța a dat dovada de un formalism excesiv, rezumându-se la a-si însuși argumentele unei alte instanțe de judecată care vizau un alt act administrativ, instanța suprema lăsând fără efecte o hotărâre definitivă, anume sentința civilă nr. 2533/2016 prin care sporul i-a fost acordat.

S-a solicitat admiterea contestației în anulare desființarea deciziei contestate si, rejudecând cererea de recurs, respingerea acesteia, cu consecința menținerii sentinței civile 1199/2019 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar civil x/2018

2.2 Întâmpinarea formulată în cauză.

Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, apreciind că niciunul dintre argumentele formulate nu poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

3.1. Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:(...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"

În accepțiunea textului de lege menționat, motivul de contestație referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau nul, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speța dedusă judecății, contestatorul reclamă împrejurarea că instanța de recurs în cuprinsul deciziei atacate a reținut ca temei al soluției pronunțate, dispoziții din Hotărârea de Guvern nr. 493/2013 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare, a structurii instituțiilor de învățământ superior, a domeniilor și programelor de studii universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, a locațiilor geografice de desfășurare, a numărului de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învățământ și limbă de predare, precum și a numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați în anul universitar 2013-2014, care era abrogată din anul 2014.

Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate a hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Semnificația conceputului de "greșeală materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestator în prezenta cauză nu privește o greșeală materială a instanței de recurs, în sensul cerut de lege, ci vizează un argument reținut de instanță în considerentele hotărârii atacate, iar nu temeiul de drept al admiterii recursului, care a vizat modalitatea de aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Reține Înalta Curte că în jurisprudența CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei.

În realitate, ceea ce urmărește contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de față este tocmai repunerea în discuție a soluției adoptate de instanța de recurs cu privire la împrejurarea dacă domeniul pentru care a fost acordat titlul științific de doctor prin Ordinul Ministrului Educației nr. 377 din 15.07.2014, respectiv domeniul ordine publică și siguranță națională este în legătură cu activitatea pe care o desfășoară intimatul-reclamantul, din perspectiva dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs.

Această eroare invocată de contestator nu poate forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare pentru că excedează prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care a conceput contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare și nu de reformare.

În lipsa unor circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat definitiv, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunile invocate au fost analizate și dezlegate de instanța de recurs.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate.

Față de cele de mai sus, cum în speță, motivele formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul urmărind, în realitate, o rejudecare a recursului pentru motive nepermise de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5089 din 27 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.