ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- anularea parțială a ordinului Ministrului Justiției nr. 87/C/4.01.2019, în sensul anulării pozițiilor nr. 134-140 din tabelul Anexa nr. 1 a ordinului 87, referitoare la salarizarea sa, întrucât încalcă, prin omiterea includerii indemnizației aferente titlului științific de doctor, dispozițiile sentinței civile nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, sentința rămasă definitivă în urma pronunțării de către Curtea de Apel Ploiești a deciziei civile nr. 1777/28.09.2017, prin care s-au respins apelurile formulate în cauză;

- obligarea Ministerului Justiției să emită un nou ordin de salarizare în ceea ce îl privește, în care să se prevadă includerea în salariu și a sumei de 950 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă titlului științific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentința civila nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul civil nr. x/2015, sentință rămasă definitivă în urma pronunțării de către Curtea de Apel Ploiești a deciziei civile nr. 1777/28.09.2017;

- în subsidiar, obligarea pârâtului să rectifice ordinul 87, în sensul modificării pozițiilor nr. 134-140 din tabelul Anexa nr. 1 a ordinului 87;

- obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor pe care le va face în legătura cu prezenta cauză.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 100 din 18 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției; a anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 87/c/4.01.2019, poz. 134-140 în ceea ce privește rubrica privind indemnizația lunară pentru titlu științific de doctor; a obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamantului în care să includă indemnizația lunară pentru titlu științific de doctor.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Justiției a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate.

A arătat că sunt greșite reținerile instanței de fond potrivit cărora, în raport de atribuțiile reclamantului care țin de protejarea informațiilor clasificate, precum și de specializarea acestuia în infracțiuni privind combaterea criminalității organizate de terorism și anticorupție, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 pentru ca acesta să beneficieze de indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor, întrucât Legea nr. 153/2017 nu circumstanțiază condiția pentru a beneficia de indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor, stabilind doar obligativitatea de a desfășura activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Prin urmare, în lipsa unor alte criterii, nu pot fi avute în vedere decât dispozițiile legale din actul normativ care reglementează domeniile și specializările/programele de studii universitare de doctorat/masterat, din acestea rezultând că domeniul în care își desfășoară activitatea un magistrat este domeniul "drept", corespunzător ramurii de știință "științe juridice".

În același timp, în mod greșit instanța de fond a reținut că atribuțiile desfășurate de intimatul-reclamant în cadrul activității sale corespund atât domeniului Drept, cât și domeniului Științe militare, informații și ordine publică deoarece, potrivit Anexei 1 - Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare - la H.G. nr. 140/2017, domeniul fundamental de ierarhizare "Științe sociale" cuprinde ca ramuri de știință: științe juridice; științe administrative; științe ale comunicării; sociologie; științe politice; științe militare, informații și ordine publică; științe economice și psihologie și științe comportamentale. Fiecărei ramuri îi corespunde unul sau mai multe domenii de studii universitare de doctorat/masterat.

Prin urmare, pentru ramura de știință - științe juridice, domeniul studiilor doctorale este drept și domeniul de licență este tot drept, în timp ce pentru ramura de știință - științe militare, informații și ordine publică -, unul din domeniile studiilor doctorale este ordine publică și siguranță națională, cu corespondentul studiilor de licență științe militare, informații și ordine publică.

De asemenea, H.G. nr. 158/2018 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializări lor/programelor de studii universitare și a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2018 - 2019, cuprinde reglementări identice cu cele de mai sus.

Prin urmare, întrucât intimatul-reclamant nu deține titlul de doctor în drept, drepturile salariate ale acestuia au fost în mod corect stabilite prin OMJ nr. 87/C/04.01.2019, fără includerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor.

Nu în ultimul rând, prin ordinul a cărei anulare parțială s-a dispus au fost recalculate drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Galați, inclusiv ale reclamantului, începând cu data de 09.04.2015, nefiind modificată modalitatea de calcul stabilită anterior.

La data de 11.10.2021, recurentul-pârât a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 978/12.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acțiunea reclamantului, având ca obiect anularea OMJ nr. 1403/2019 și emiterea unui nou ordin cu includerea sporului de doctorat, definitivă prin nerecurare.

A arătat că prin sentința nr. 978/2019, Curtea de Apel București a respins puterea de lucru judecat a sentinței nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova invocată de reclamant, "întrucât acesta privește acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlu de doctor în drept pe o perioadă în care era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestora."

Totodată, prin sentința civilă nr. 34/2021 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acțiunea reclamantului privind anularea OMJ nr. 554/C/2020 și emiterea unui nou ordin care să prevadă sporul de doctorat, reținându-se puterea de lucru judecat a sentinței nr. 978/2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, întrucât vizează aceeași modalitate de interpretate a dispozițiilor legale aplicabile.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

La data de 27.01.2022, intimatul-reclamant a formulat notă de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în titlu executor - sentința civilă nr. 2533/2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, instanța a analizat deja chestiunea legitimării sale la acordarea sporului pentru titlul științific de doctor, existând totodată o corespondență deplină între locul în care își desfășoară activitatea și domeniul pentru care a obținut titlul de doctor.

În drept, a invocat prevederile art. 3

1

alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2015 și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, arătând că în ambele acte normative sunt prevăzute aceleași condiții în vederea acordării sporului pentru titlul științific de doctor.

La data de 10.02.2022, intimatul-reclamant a invocat, cu privire la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 978/2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, excepția de tardivitate a completării motivelor de recurs, arătând că argumentele nou expuse de către recurentul-pârât prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, reprezintă, de fapt, o completare a motivelor de recurs, termenul fiind depășit cu aproximativ 5 luni.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 10 martie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția de tardivitate a completării motivelor de recurs invocată de intimatul-reclamant, referitoare la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 978/12.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, apreciind că este vorba de un aspect de ordine publică și, câtă vreme poate forma chiar și obiectul unei cereri de revizuire, cu atât mai mult poate fi invocat și analizat în recurs.

Prin urmare, având în vedere că acest aspect a fost pus în discuția părților, Înalta Curte, în soluționarea recursului declarat de Ministerul Justiției, va analiza cu prioritate puterea de lucru judecat invocată.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea parțială a ordinului Ministrului Justiției nr. 87/C/04.01.2019, în sensul anulării pozițiilor nr. 134-140 din tabelul Anexa nr. 1 a ordinului 87, referitoare la salarizarea sa, întrucât încalcă, prin omiterea includerii indemnizației aferente titlului științific de doctor, dispozițiile sentinței civile nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, sentința rămasă definitivă în urma pronunțării de către Curtea de Apel Ploiești a deciziei civile nr. 1777/28.09.2017, prin care s-au respins apelurile formulate în cauză.

Prima instanță a anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 87/c/4.01.2019, poz. 134-140 în ceea ce privește rubrica privind indemnizația lunară pentru titlu științific de doctor și a obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a intimatului-reclamantului în care să includă indemnizația lunară pentru titlu științific de doctor.

Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs și a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 978/12.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acțiunea intimatului-reclamant privind anularea OMJ nr. 554/C/2020 și emiterea unui nou ordin care să prevadă sporul de doctorat.

Înalta Curte amintește că, în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaște două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acțiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză.

Pe de altă parte, există și efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Înalta Curte constată că aspectul privind includerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor deținut de intimatul-reclamant a fost tranșat definitiv în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București în care s-a pronunțat sentința rămasă definitivă prin nerecurare și care se impune cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, deoarece vizează aceeași modalitate de interpretare a dispozițiilor legale aplicabile speței, chiar dacă este vorba de un ordin anterior al MJ.

Așadar, în prezenta cauză se solicită anularea parțială a ordinului MJ nr. 87/C/04.01.2019 emis în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017 având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale intimatului-reclamant, iar în dosarul nr. x/2019 s-a contestat ordinul MJ nr. 1403/C/14.03.2019, emis în aplicarea acelorași dispoziții legale. Or, motivele de nelegalitate ale celor două acte administrative contestate, invocate de intimatul-reclamant, sunt identice și vizează aspectul că, prin omiterea includerii indemnizației aferente titlului științific de doctor, sunt încălcate dispozițiile sentinței civile nr. 2533/12.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015

Înalta Curte observă că prin sentința civilă nr. 978/12.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019 s-a constatat că sentința civilă nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova nu are putere de lucru judecat în cauza respectivă întrucât privește acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept pentru o perioadă în care era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestora.

S-a stabilit că pârâtul Ministerul Justiției a reținut în mod corect faptul că începând cu data de 01.01.2019 în vederea acordării drepturilor salariale pentru deținerea titlului științific de doctor sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017. În conformitate cu aceste dispoziții, personalul care deține titlu științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul.

Totodată, s-a constatat că susținerea doctoratului în domeniul ordine publică și siguranță națională națională este corespondentă domeniului Științe militare, informații și ordine publică, specializarea Ordine și siguranță publică. Potrivit Anexei 1-Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare-la H.G. nr. 140/2017, domeniul fundamental de ierarhizare "Științe sociale" cuprinde ca ramuri de știință: științe juridice; științe administrative; științe ale comunicării; sociologie; științe politice; științe militare, informații și ordine publică; științe economice și psihologie și științe comportamentale. Fiecărei ramuri îi corespunde unul sau mai multe domenii de studii universitare de doctorat/masterat. Astfel, de exemplu, pentru științe juridice domeniul este drept; pentru sociologie domeniul este sociologie și asistență socială; pentru știinte militare, informații si ordine publică domeniile sunt informații si securitate națională, ordine publică si siguranță națională, științe militare.

De asemenea, H.G. nr. 158/2018 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare și a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2018-2019, cuprinde reglementări identice cu cele de mai sus.

Prin urmare, întrucât intimatul-reclamantul nu deține titlul de doctor în domeniul în care își desfășoară activitatea, cu diploma depusă în copie la dosar fiind făcută dovada deținerii titlului de doctor în domeniul "Ordine publică și siguranță națională", Înalta Curte constată că drepturile salariate ale acestuia au fost în mod corect stabilite prin OMJ nr. 87/C/04.01.2019, fără includerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor.

Este reală împrejurarea că atribuțiile intimatului-reclamantului țin de protejarea informațiilor clasificate, cooperare judiciară în materie penală și atribuții pe linia protecției documentelor și informațiilor clasificate potrivit Legii nr. 182/2002, precum și de faptul că specializarea acestuia se circumscrie infracțiunilor privind combaterea criminalității organizate și terorism și anticorupție, însă titlul de doctor obținut ca urmare a susținerii tezei cu titlul "Cooperarea judiciară internațională în materie penală. Mandatul european de arestare." a fost încadrată în domeniul Ordine publică și siguranță națională. Ca atare, recurentul-pârâtul a aplicat în mod corect dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, constatând că domeniul pentru care a fost acordat titlul științific de doctor prin Ordinul Ministrului Educației nr. 377 din 15.07.2014, respectiv domeniul ordine publică și siguranță națională nu este în legătură cu activitatea pe care o desfășoară intimatul-reclamantul, chiar dacă în concret titlul tezei de doctorat se pliază pe activitatea desfășurată de acesta. Ceea ce prezintă relevanță prin prisma dispozițiilor legale incidente (art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017) este domeniul pentru care intimatul-reclamantul deține titlul Ordine publică și siguranță națională, fără legătură cu exercitarea funcției de judecător.

În raport cu considerente expuse mai sus se mai impune admiterea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției.

2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârât, să caseze sentința atacată și, în rejudecare, să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 100 din 18 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.