ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4162/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.05.2020 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, în temeiul art. 37 alin. (4) din Legea - cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 153/2017, solicitând anularea O.M.J. nr. 5283/C din 20.12.2019 și obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din cuantumul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, în loc de 950 RON, cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

Prin sentința nr. 886 din 02 octombrie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, a anulat în parte O.M.J. nr. 5283/C/20.12.2019 în privința drepturilor salariale ale reclamantului și a obligat pârâții să emită un nou ordin pentru reclamant în care să fie prevăzută o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din cuantumul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 și art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizațiilor se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018. Astfel, începând cu 01.01.2019, indemnizația pentru deținerea titlului științific de doctor în domeniul în care se desfășoară activitatea se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru decembrie 2018.

De asemenea, potrivit H.G. nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului minim brut garantat în plată, acesta a fost de 1900 RON, în consecință cuantumul acestei indemnizații a fost de 950 RON, care s-a menținut inclusiv în luna decembrie 2018.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. În esență, intimatul a arătat că prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 nu își găsesc aplicabilitatea în ceea ce privește sporul pentru deținerea titlului de doctor, întrucât această indemnizație pentru deținerea titlului științific de doctor nu se raportează la salariul de încadrare brut, ci la cel minim pe economie.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a O.M.J. Ministerului Justitiei nr. 5283/C/20.12.2019 și de obligare a pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 1175 RON, în loc de 950 RON cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

Soluționând cauza, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că reclamantul nu ar fi fost îndreptățit, de la 1 ianuarie 2019, la un cuantum al indemnizației pentru titlul de doctor raportat la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut de H.G. nr. 937/2018 doar dacă suma sporurilor și indemnizațiilor astfel calculate ar fi depășit, pe total buget pentru ordonatorul de credite, 30% din suma salariilor de bază. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista o astfel de situație, motiv pentru care a apreciat judecătorul fondului că interpretarea dată de pârât este nelegală.

Fiind învestită cu recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva soluției pronunțate, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor formulate.

Astfel, prin O.M.J. nr. 5283/C/20.12.2019, s-a prevăzut că, începând cu 01.12.2019, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București care dețin titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea în domeniul pentru care dețin titlul beneficiază și de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor de 950 RON.

Reclamantul a susținut că, potrivit H.G. nr. 937/2018, de la 01.01.2019 ar trebui să beneficieze de o indemnizație pentru deținerea titlului de doctor în cuantum de jumătate din 2350 RON, respectiv 1175 RON.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform cărora:

"(1) Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25."

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene:

"(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Astfel, față de aceste dispoziții legale, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizațiilor se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.

Potrivit H.G. nr. 846/2017:

"Începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 RON/oră." Așadar, potrivit dispozițiilor arătate anterior, cuantumul indemnizației pentru titlul științific de doctor a fost de 950 RON, menținut inclusiv în luna decembrie 2018.

Se constată că pârâtul a respectat aceste prevederi legale, menționate de altfel în preambulul O.M.J. nr. 5283/C/20.12.2019, deoarece indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor stabilită prin ordinul contestat în cuantum de 950 RON corespunde nivelului cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, fiind 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în anul 2018, respectiv 1900 RON.

În aceste condiții, având în vedere că nu s-au conturat și demonstrat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat potrivit argumentelor anterior expuse, aspecte ce conduc, în mod nemijlocit, la conturarea caracterului nelegal al hotărârii de fond supuse cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât, sens în care în temeiul art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 886 din 02 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.