ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2022

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâtului la acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, acordat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4193 din 29.05.2010, începând cu data 21.06.2019.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 855 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul la acordarea către reclamant, începând cu data de 21.06.2019, a indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor acordat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4193/29.05.2019.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței civile nr. 855 din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În motivarea recursului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că reclamantul deține titlul științific de doctor într-un alt domeniu decât în cel în care își desfășoară activitatea, în mod greșit instanța de fond a apreciat că poate beneficia de indemnizația prevăzută la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Deciziile nr. 818 - 821 din 03.07,2008, publicate în M. Of. nr. 537 din 16.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Întrucât prima instanță a înlăturat în mod nelegal de la aplicare dispozițiile art. 14 alin, 1 și ale art. 39 alin. (5) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, soluția de admitere a acțiunii echivalează cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Recursul este întemeiat.

Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe de o parte pe concluzia că domeniul "ordine publică și siguranță națională" este corespondent atât cu domeniul drept cât și cu "științe militare, informații și siguranță națională"; iar pe de altă pare faptul că C. pen. se regăsesc infracțiunii contra securității naționale, "rezultând că procurorul are atribuții și în acest domeniu".

Totodată raportat la titlul tezei de doctorat "Tradiții și modernitate în probațiunea procesual penală", aceasta este în legătură cu activitatea pe care o desfășoară reclamantul.

Reanalizând aceste aprecierii din perspectiva, precum punctează și judecătorul fondului, compatibilizării dintre sintagmele, domeniul pentru care deține titlul și domeniul în care își desfășoară activitatea este a se sublinia că Diploma de Doctor este obținută la Universitatea "Academia de Poliție" B..

În aceste condiții devin relevante și reale afirmațiile recurentei conform cărora "unitățile de parchet nu fac parte din sistemul de ordine publică și siguranță națională, "Parchetele ca și instanțele sunt încadrate cu absolvenți ai științelor juridice studiul universitar de doctorat fiind rezumați la specializările "Drept, Drept European, Drept Internațional".

De altfel și instanța de fond recunoaște inexistența unei corespondențe între domeniul drept și acest domeniu al ordinii publice.

Motivarea precum că infracțiunile contra securității naționale fiind în C. pen. sunt de competența procurorului, sunt rizibile.

Da toate infracțiunile sunt de competența unui procuror, dar în concret, reclamantul fiind Parchetul de pe lângă Tribunal nu a făcut dovada că are în competențe astfel de infracțiuni.

La fel, încercarea de a lega titlul tezei de doctorat cu activitatea pe care o desfășoară reclamantul este în privința simplist.

"Tradiție și modernitate în probațiune procesual-penală" pare a fi o lucrare aplicată mai mult spre latura analizei fostelor coduri - a procedurilor prevăzute în acestea, și aceasta fără a face distincție modern vs contemporan.

Cât despre noile coduri, cu referire la cel de procedură penală, nu s-a relevat că lucrarea ar fi completat Tratatele deja apărute ale profesorilor universitari.

Toate acestea vădesc faptul că domeniul în care reclamantul deține titlul nu este și cel în care își desfășoară activitatea.

Astfel, în mod corect s-a respins de către recurentă acordarea indemnizației lunare pentru titlul stiințific de doctor.

Cum în raport de motivele invocate, recursul se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte îl va admite, și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va casa sentința și rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 855 din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, in rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2022.