ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3790/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat următoarele:

- anularea în parte a Ordinului nr. 2271, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 04.08.2017;

- obligarea pârâtului la plata aceluiași spor pentru titlul științific de doctor (de care a beneficiat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017), începând cu data de 1 iulie 2017 până la aplicarea integrală a Legii nr. 153/2017.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 418 din 6 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cererea de recurs.

Împotriva sentinței nr. 418 din 6 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prima instanță a reținut, în mod eronat că, art. 39 din Legea nr. 153/2017 nu prevede aplicarea etapizată cu privire la sporul pentru titlul științific de doctor, ci doar referitor la salariul de bază, iar art. 38 alin. (2) din aceeași lege nu se aplică acestui spor, întrucât are reglementări speciale în cuprinsul legii menționate, ce trebuie aplicate cu prioritate, potrivit principiului specialul derogă de la general.

Observă recurentul că art. 30 din Legea nr. 153/2017 se referă la aplicarea tranzitorie a dispozițiilor sale, în mod special la aplicarea integrală, care se va realiza în anul 2022. Prin urmare, dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 devin incidente doar la aplicarea integrală a acestei legi, așa cum se prevede în primul alineat.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat anulare a Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 2271 din 4 august 2017, prin care i s-a înlăturat/micșorat sporul pentru titlul științific de doctor, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 153/2017.

Potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 14 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (3) din partea generală a Legii nr. 153/2017, forma în vigoare în perioada supusă analizei, art. 14 alin. (1) Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25; art. 38 alin. (1) prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017, art. 39 alin. (3) sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14."

Prin urmare, dispozițiile legale referitoare la modul de acordare a sporului pentru titlul științific de doctor se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv 1.07.2017.

În acord cu argumentele reținute de instanța de fond, sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, nu se mai acordă. Totodată, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiază de prevederile art. 14, respectiv, beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul; ambele prevederi legale urmează să se aplice de la data de 1 iulie 2017, respectiv, data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Astfel, se constată caracterul imperativ al acestor prevederi legale, observând că art. 39 din actul normativ menționat nu prevede aplicarea etapizată cu privire la sporul pentru titlul științific de doctor, ci doar cu privire la salariul de bază.

În acest context, așa cum corect a reținut și instanța de fond, Ordinul nr. 2271 din 4.08.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fort emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate în raport de motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și vor fi respinse.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 418 din 6 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.