ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3893/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Sesizarea instanței de fond

Prin cererea înregistrată la 11.01.2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. au chemat în judecată pe pârâta Curtea Constituțională, solicitând: anularea în parte a Ordinelor Președintelui Curții Constituționale nr. 92/20 iulie 2017 și nr. 98/28 iulie 2017 în componența referitoare la stabilirea indemnizației acordate pentru titlul științific de doctor prin aplicarea art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 și, corespunzător, refacerea calculului sumei respective; recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate prin acordarea pentru perioada 1 iulie - 31 decembrie 2017, inclusiv, a sporului pentru deținerea titlului științific de doctor în procent de 15% din indemnizația de încadrare, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017; obligarea pârâtei să aloce sumele necesare și să realizeze plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea sporului pentru deținerea titlului științific de doctor de la data de 1 iulie 2017 și până la 31 decembrie 2017, inclusiv, potrivit art. 38 alin. (2) lita) din Legea nr. 153/2017, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017; actualizarea diferențelor de drepturi salariale calculate conform pct. 3 cu indicele prețurilor de consum și aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată în parte și până la data plății efective.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2325 din 18 mai 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., prin mandatar ales E. în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională, a anulat în parte Ordinul Președintelui Curții Constituționale a României nr. 92/20.07.2017 și nr. 98/28.07.2017 în privința indemnizației pentru titlul de doctor. A fost obligată pârâta să emită un nou ordin de stabilire a indemnizației pentru titlul de doctor pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților diferența salarială rezultată în urma emiterii noului ordin, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și să plătească dobânda legală aferentă de la data scadenței fiecărui venit salarial până la data plății efective.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Curtea Constituțională a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și să constatați că în cauză nu au fost încălcate drepturi ale reclamanților și, pe cale de consecință, să respingeți în tot acțiunea, ca neîntemeiată.

În esență, precizează recurenta că, în orice situație, obligația angajatorului de a plăti un anumit spor se întinde atât timp cat subzistă temeiul legal care a stat la baza acordării acestuia. În cauza de față, încetarea obligației legale de plată a sporului de doctorat, este determinată de survenirea unei modificări legislative care suprimă textul în baza căruia a fost acordat acest spor. Așadar, de la 1 iulie, sporul de doctorat nu se mai acordă, legiuitorul prevăzând, de la această dată, pentru întreg personalul din sectorul bugetar care deține titlul știinrific de doctor, acordarea unei indemnizații lunare în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Referitor la prevederile legale invocate în motivarea acțiunii de către intimații-reclamanți, respectiv prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2017 și art. 19

l

din Legea nr. 284/2010 astfel cum a fost modificată pin Legea nr. 193/2016, menționaeză recurenții că aceste dispoziții au fost abrogate implicit prin reglementări ulterioare contrarii, respectiv în mod expres. începând cu data de 1 iulie 2017, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 art. 4, art. 38, art. 39 alin. (5) și art. 44 pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În cauza de față, prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanții-intimați și a dispus anularea Ordinului Președintelui Curții Constituționale nr. 92/20.07.2017 și nr. 98/28.07.2017 în privința indemnizației pentru titlu de doctor și a obligat instituția la emiterea unui nou ordin de stabilire a indemnizației pentru titlu de doctor pentru perioada 1 iulie 2017- 31 decembrie 2017, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, precum și la obligarea la plata către intimații-reclamanți a diferenței salariale rezultate în urma emiterii noului ordin, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și să plătească dobânda legală aferentă de la data scadenței fiecărui venit salarial până la data plății efective.

Sentința recurată a fost pronunțată cu neobservarea dispozițiilor imperative ale art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin modificarea adusă acestui articol, devenit art. 39 alin. (5) din această lege, potrivit cărora "Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor, conform prevederilor art. 14.

Trebuie precizat faptul că, până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 53/2017, reglementarea anterioară, art. 19

3

din Legea nr. 284/2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 193/2016, pentru deținerea titlului științific de doctor prevedea acordarea unui spor de 15% din salariul de bază/indemnizația de încadrare, după caz. Noua reglementare stabilește în mod expres la art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, că, de la data aplicării acestei legi, sporul anterior arătat nu se mai acordă.

Prin urmare, în orice situație, obligația angajatorului de a plăti un anumit spor se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza acordării acestuia.

În cauza de față, încetarea obligației legale de plată a sporului de doctorat, este determinată de survenirea unei modificări legislative care suprimă textul în baza căruia a fost acordat acest spor. Așadar, de la 1 iulie, sporul de doctorat nu se mai acordă, legiuitorul prevăzând, de la această dată, pentru întreg personalul din sectorul bugetar care deține titlul științific de doctor, acordarea unei indemnizații lunare în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Totodată se reține că, prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2017 și art. 19

l

din Legea nr. 284/2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 193/2016, au fost abrogate implicit prin reglementări ulterioare, respectiv, în mod expres. începând cu data de 1 iulie 2017, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, art. 4, art. 38, art. 39 alin,(5) și art. 44 pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, prin Ordinele președintelui Curții Constituționale nr. 92/20 iulie 2017 si nr. 98/28 iulie 2017, pentru deținerea titlului științific de doctor, în mod legal au fost acordate intimațiior-reclarnanți indemnizații lunare în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat in plată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâtă și, casând sentința atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea Constituțională împotriva sentinței civile nr. 2325 din 18 mai 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.