ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2.11.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți, a solicitat anularea Ordinului nr. 2200/C din 31.08.2017 al Ministrului Justiției și obligarea acestui pârât la emiterea unui alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 01.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizației pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 725 RON, urmând ca pârâții Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți să pună în aplicare acest nou ordin.

Prin sentința civilă nr. 1447 din data de 27 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova; a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți; a anulat, în parte, Ordinul nr. 2200/C/31.08.2017 emis de Ministrul Justiției în ceea ce o privește pe reclamantă și obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită un alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 1.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizației pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 725 RON; a obligat pârâtul Tribunalul Mehedinți să pună în aplicare ordinul ce va fi emis de Ministerul Justiției; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Împotriva sentinței civile 1447 din data de 27 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că sentința primei instanțe este nelegală prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, prin art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, intrată în vigoare începând cu data de 01.07.2017, s-a prevăzut că:

"Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14".

Potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primei/premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25".

Precizează că anterior, art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi al judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției nu condiționa acordarea sporului de doctorat de domeniul în care a fost obținută diploma de doctorat. Cu începere de la 01 ianuarie 2010, sporul nu a mai fost prevăzut de legile de salarizare, astfel că persoanelor care îl aveau în plată în luna decembrie 2009 le-a fost acordată o suma compensatorie. Prin hotărârea obținută, intimata-reclamantă a obținut o sumă compensatorie inclusă în indemnizația de bază, în temeiul Legii nr. 71/2015 care stabilea salarizarea la nivel maxim, prin comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, și același nivel al studiilor, în speță, studii doctorale.

Astfel, hotărârea anterioară a fost pronunțată având în vedere situația persoanelor care beneficiau de suma compensatorie pentru titlul de doctor, în temeiul unor dispoziții care nu impuneau obținerea titlului în domeniul de desfășurare a activității, fără a se stabili însă cu putere de lucru judecat ca domeniul în care reclamanta deține titlul de doctor este cel în care își desfășoară activitatea.

Întrucât la data de 01.07.2017 au intrat în vigoare, etapizat, dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, a fost emis OMJ nr. 2200/C/31.08.2017, în cuprinsul căruia, la art. 2, s-a prevăzut că:

"începând cu data de 01.07.2017, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova, prevăzuți în Anexele nr. 1-231 la prezentul ordin, care dețin titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea în domeniul pentru care dețin titlul științific de doctor beneficiază și de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 725 RON, potrivit Anexelor."

Așa fiind, solicită instanței de control judiciar să înlăture cele reținute de către prima instanță, care în raționamentul său a plecat de la aprecierea că "prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (care abrogă Legea nr. 284/2010), nu se modifică condițiile de acordare a acestui spor, denumit acum indemnizație, ci doar modul de calcul al acestuia".

După cum s-a arătat și în fața instanței de fond, chiar dacă prin decizia civilă nr. 1108/23.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus ca sporul să fie inclus pe viitor în indemnizația de încadrare brută lunară, efectele acesteia sunt limitate în timp până la data de 01.07.2017, când a avut loc o nouă reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului.

În concluzie, solicită instanței de control judiciar să înlăture cele reținute de către prima instanța cu privire la existența în cauză a autorității de lucru judecat.

Într-adevăr, în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă B., aceasta a câștigat plata sporului de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru titlul științific de doctor începând cu data de 19.06.2015, în temeiul deciziei civile nr. 1108/2017 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 23.02.2017, decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat, însă doar până la o nouă intervenție legislativă în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Ținând cont că noua lege de salarizare a impus anumite condiții pentru acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, condiții pe care intimata-reclamantă nu le îndeplinește, Ministerul Justiției a realizat în mod temeinic și legal reîncadrat personalului, începând cu data de 01.07.2018, în baza Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, iar în rejudecare respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în principal, anularea Ordinului nr. 2200/C din 31.08.2017 al Ministrului Justiției și obligarea acestui pârât la emiterea unui alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 01.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizației pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 725 RON.

Prima instanță a anulat, în parte, Ordinul nr. 2200/C/31.08.2017 emis de Ministrul Justiției în ceea ce o privește pe reclamantă și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 1.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizației pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 725 RON.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada că are un drept câștigat la sporul/indemnizația pentru titlul științific de doctor, hotărârea judecătorească nr. 1108 din data de 23.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, obligatorie pentru părțile din cauza de față și care produce efecte juridice și pentru viitor, iar modificarea legislativă intervenită după rămânerea definitivă a acesteia nu justifică lipsirea reclamantei de acest drept, nefiind modificate condițiile de acordare a sporului.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că într-adevăr, intimata-reclamantă B. a câștigat plata sporului de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru titlul științific de doctor începând cu data de 19.06.2015, în temeiul deciziei civile nr. 1108/2017 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 23.02.2017, decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat, până la o nouă intervenție legislativă în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Începând cu data de 01.07.2018, prin adoptarea Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au fost impuse anumite condiții pentru acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, și anume ca persoana respectivă să își desfășoare activitatea în domeniul pentru care deține titlul științific.

În raport de aceste dispoziții, în mod corect s-a emis OMJ nr. 2200/C/31.08.2017, în cuprinsul căruia, la art. 2, s-a prevăzut că:

"începând cu data de 01.07.2017, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova, prevăzuți în Anexele nr. 1-231 la prezentul ordin, care dețin titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea în domeniul pentru care dețin titlul științific de doctor beneficiază și de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 725 RON, potrivit Anexelor".

Având în vedere că intimata-reclamantă nu îndeplinește această condiție deoarece titlul de "doctor" i-a fost conferit în domeniul "sociologie", nu în domeniul "drept", prin emiterea Ordinului nr. 2200/C/31.08.2017 recurentul-pârât Ministerul Justiției a constatat în mod corect că intimata-reclamantă nu îndeplinește condițiile pentru acordarea indemnizației lunare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt întemeiate și vor fi admise, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a normelor de drept material.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mehedinți și Ministerul Justiției cu privire la anularea Ordinului nr. 2200/C/31.08.2017. Se vor menține restul dispozițiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1447 din 27 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mehedinți și Ministerul Justiției cu privire la anularea Ordinului nr. 2200/C/31.08.2017.

Menține restul dispozițiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.