ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2462/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., prin M., au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime din pensie prin modificările aduse prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, de către art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, vătămări create prin faptul că nu li s-a mai actualizat pensia de la data de 15.09.2017 și până la data de 01.01.2023, și nu a mai fost acordat procentul legal prevăzut din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat la fiecare final de an, așa cum prevedeau, în forma lor inițială, art. 59 și art. 60 din Lege anr. 223/2015, și să se dispună repararea prejudiciului.

De asemenea, reclamanții au mai solicitat:

- obligarea Casei de Pensii Sectoriali a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 în forma lor inițială, nemodificate de art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. x, mai exact, obligarea pârâtei la înlăturarea plafonării instituite prin prevederile modificatoare ale O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor inițială nemodificate de pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, mai exact, obligarea pârâtei ca pe lângă indexările cu rata medie anuală a inflației aplicate la cuantumul brut al pensiei existente în plată la 31 decembrie a fiecărui an, începând cu data de 31.12.2017 și până 31.12.2019 inclusiv, să se mai adauge și 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu 31.12.2020 și până la 31.12.2022 inclusiv să se mai adauge 45% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat pe anul anterior, ași cum prevedea art. 59 din Legea nr. x, în forma sa inițială, nemodificată de art. VII, pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor inițială nemodificate de pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, mai exact, obligarea pârâtei ca începând cu 15.09.2017 și până la zi, să se procedeze la actualizarea cuantumului pensiei la nivelul majorărilor soldei de grad/salariul gradului profesional și/sau solda de funcție/salariul de funcție al militarilor/polițiștilor în activitate, în procentele stabilite la art. 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015, așa cum prevedea art. 60 din Legea nr. 223/2015, în forma sa inițială, nemodificată de art. VII, pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, majorări izvorâte din prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie Żôi7, și al altor acte normative date în același scop;

- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne ca începând cu data de 13.01.2023, să se actualizeze soldele de grad și reclamanților, pensionari militari, în conformitate cu prevederile H.G nr. 281/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;

- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea de despăgubiri, rezultate din restituirea retroactivă a drepturilor de pensie obținute în urma aplicării indexărilor/actualizărilor solicitate prin petitele II și III din acțiune, sume actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Pe cale de exceptie, în temeiul art. 2 alin. (1)-(2), art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 republicată, reclamanții au solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate în ansamblu a dispozițiilor O.U.G nr. 59 din 4 august 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017, prin care s-au modificat art. 59 și art. 60 din Legea nr. x, privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 556 din 27 iulie 2015, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), din Constituția României.

Totodată au solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților de purtarea prezentului proces (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

Prin sentința nr. 257/2023 din 4 mai 2023, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că litigiul dedus judecății nu este de competența jurisdicției muncii, ci a instanței de drept comun cu plenitudine de competență în materie de contencios administrativ și fiscal, având în vedere în acest sens Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii și a stabilit competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate ca fiind determinată în funcție de obiectul sau natura litigiilor.

Or, în cauză, obiectul dedus judecății privește constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime ale reclamanților prin emiterea O.U.G. nr. 59/2017, situație în care devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competența de soluționare a litigiului revine instanței de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mehedinți, având în vedere că reclamanții au domiciliul pe raza de competență a acestei instanțe, iar pretențiile solicitate nu depășeșc pragul valoric de 3.000.000 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2023, sub dosar nr. x/2023.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 885/2023 din 9 octombrie 2023, Tribunalul Mehedinți a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat, în esență, că, în raport de prevederile invocate în cererea de chemare în judecată, art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența funcțională aparține instanței de contencios administrativ, însă, competența materială aparține curții de apel și nu tribunalului, întrucât, reclamanții au formulat acțiunea invocând prevederile neconstituționale ale unei ordonanțe emise de Guvernul României care, potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale art. 14 și urm. din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, este autoritatea publică centrală a puterii executive și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării, exercitând conducerea generală a administrației publice, iar pe de altă, au formulat acțiunea în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. care, de asemenea, este o autoritate centrală.

Prin urmare, o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părții reclamante de către o autoritate nu poate fi analizată și stablilită decât de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.11.2023, sub dosar nr. x/2023.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 87/2024 din 28 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a și de contencios administrativ și fiscal, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că nu este competentă material a soluționa acțiunea întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, astfel că nu se poate deroga de la principiul disponibilității în procesul civil.

Faptul că, odată cu cererea de chemare în judecată, a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 nu face ca această împrejurare să se constituie în obiectul principal al acțiunii, cu consecința atragerii automate a competenței curții de apel ca instanță de contencios administrativ, întrucât, deși emană de la o autoritate publică centrală, Guvernul României, ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile prevăzute de art. 115 din Constituția României.

De altfel, aceasta este și rațiunea legii materializată în conținutul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, anume ca instanța de contencios să se poată pronunța exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale unei ordonanțe sau dispoziții ale acesteia, declarate neconstituționale prin decizie a Curții Constituționale, orice alt tip de conduită echivalând cu imixtiunea instanței de contencios în sfera de activitate a Curții Constituționale, ceea ce nu este permis.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În speță, acțiunea introductivă întemeiată pe art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 vizează solicitarea reclamanților de a se constata vătămarea drepturilor și intereselor lor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum și asigurarea fondurilor, respectiv restituirea sumelor reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la art. 38 din Legea nr. 153/2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce au solicitat reclamanții prin cererea introductivă este, așa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, reclamanții sunt nemulțumiți de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al căror beneficiari sunt, astfel cum era reglementat de art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămați de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, cererea fiind formulată în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Așadar, Înalta Curte reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Reclamanții, socotindu-se vătămați în drepturile și interesele lor legitime, au solicitat obligarea autorității la repararea prejudiciului, astfel că, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorități publice pârâte (Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei revenind, prin urmare, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamanți prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., toți prin M., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 aprilie 2024.