ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2024

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța următoarele:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din legea nr. 223/2015, la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 03.10.2014, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcție al polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și art. 39 alin. (3) lit. a) din Legea – cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcție și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut.

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamantului, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, la care se adaugă majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie și până în prezent.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, prin raportare la încălcarea obligației imperative privind avizul Consiliului Legislativ, în acord cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislative și ale Legii nr. 73/1993 privind atribuțiile Consiliului Legislativ.

A arătat că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

2.1. Prin sentința nr. 279/11.05.2023, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială procesuală și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În esență, a reținut că, în speță, nu sunt incidente normele speciale de competență în materia jurisdicției asigurărilor sociale și, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecății, se impune ca litigiul să se judece de către instanța de drept comun cu plenitudine de competență în materie de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2023, sub nr. x/2023*.

2.2. Prin sentința nr. 884 din 09.10.2023 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II–a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, apreciind că o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părții reclamante de către o autoritate nu poate fi analizată și stabilită decât de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

2.3. Prin hotărârea nr. 637/07.12.2023, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența privind acțiunea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta CASA SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Curtea de Apel Craiova a reținut că, față de obiectul și părțile din acțiune stabilite de către reclamantă, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate drept cauză a acțiunii sale, acesta neînțelegând să solicite despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanțe ale guvernului, conform art. 9 alin. (1) și (4) din acest act normativ.

În atare condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care prevăd că "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale."

Prejudiciul, astfel cum a fost reclamat, este solicitat de la unicul pârât, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor de Interne, care în executarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017 a efectuat plata pensiei prin emiterea unei decizii de pensionare în care a utilizarea plafonarea introdusă prin noul act normativ

Curtea a reținut, așadar, că obiectul acțiunii constă în pretenții rezultate într-un conflict de asigurări sociale, înlăturarea efectelor modificărilor aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, fiind o cerere incidentală, pentru ca, ulterior, urmare a înlăturării acestor modificări, să obțină drepturile prevăzute de Legea nr. 223/2015, așa cum erau acordate în forma inițială, înainte de modificarea criticată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017, cu obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 03.10.2014, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015, în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea – cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcție, precum și obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, la care să se adauge și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie.

Reclamanta a indicat temeiul juridic al acțiunii, menționând expres dispozițiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată și nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea OU nr. 99/2016, modificată de O.U.G. nr. 56/2018, Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, nu se poate reține că reclamantul a înțeles să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanul a învestit instanța cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Prin dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispozițiile în materie de competență instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.