ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 637/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 22.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, in sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017,

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din Legea 223/2015, la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 13.03.2017, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, rezultată prin aplicarea Legii 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea 152/2017 din 27,06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea -cadru 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcție și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut, precum și

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea 223/2015, 1a repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, 1a care să se adauge majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. de la data intrării în drepturile de pensie și până în prezent;

În cadrul acțiunii, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său, susținând că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 73/1993 privind atribuțiile Consiliului Legislativ; Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; Legea 223/2015 informa adoptată și nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017; Decizia 50 din 15.02.2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial 291 din 25.03.2022; art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale; Legea 152/2017 din 27.06.2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, modificată de Ordonanța de urgenta nr. 56/04.08.2018 privind completarea art. II din Legea nr. 152/2017; Legea -cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice .

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Giurgiu – secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 199/2023/CAF pronunțată la data de 27 iunie 2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Giurgiu – secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Giurgiu – secția Civilă a reținut, în esență că, din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. VII pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin actiune fiind invocată și excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi.

În motivarea actiunii, se arată, în esență, că, prin ordonanța mentionată, reclamantului i-au fost vătămate drepturile la pensie, deci are dreptul la despăgubiri, fiind invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în condițiile în care obiectul principal al acțiunii este solicitarea de despăgubiri ca urmare a efectelor produse de o ordonanță de guvern, izvorul direct al prejudiciului presupus este actul normativ adoptat de Guvern, astfel că acesta apare ca autoritate emitentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aspecte care vor fi clarificate însă de către instanța competentă.

Așadar, autorul demersului judiciar urmărește anularea parțială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Prin urmare, a reținut Tribunalul Giurgiu că litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competența materială trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că, după criteriul emitentului actului vătămător, competența materială și teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 25.08.2023 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1736 pronunțată la data de la 21.11.2023 Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu –Complet Specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea reclamantului de a i se plăti diferențe reprezentând majorări, actualizări și indexări ale drepturilor de pensie, începând cu data de 13.03.2017 precum și dobânzile legale aferente.

Acest obiect al acțiunii nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În speță, reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ, nu se plânge de nesoluționarea în termenul legal a vreunei cereri pe care ar fi adresat-o pârâților și nici nu se plânge de refuzul nejustificat al pârâților de a-i rezolva o cerere, ci solicită obligarea pârâților la plata unor sume de bani cu titlul de diferențe de drepturi de pensie.

Obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale - pretenții constând în contravaloarea unor drepturi de pensie neacordate.

Or, în acest context, competența de soluționare a cauzei nu revine instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 554/2004, ci instanțelor competente să soluționeze litigii de asigurări sociale, respectiv Tribunalului Giurgiu, Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, potrivit dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În concluzie, a reținut Curtea de Apel București că solicitarea reclamantului de a se "constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017" nu reprezintă un capăt de cerere distinct, ci reprezintă motivul pentru care reclamantul solicită plata sumelor de bani reprezentând drepturi de pensie și nu determină o altă concluzie în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Giurgiu –Complet Specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate, de obiectul litigiului și de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu – secția Civilă, Complet Specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența materială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și natura juridică a acestuia.

În speță, reclamantul A. solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul că nu i s-a actualizat pensia de serviciu militară, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la actualizarea și indexarea pensiei sale începând cu 31.07.2017 în conformitate cu Legea 223/2015 dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 și repararea pagubei produse, respectiv prin achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală.

Așadar, obiectul principal al acțiunii constă în obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reținute din pensia reclamantului, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015.

Practic, prin acțiunea de față reclamantul tinde la actualizarea pensiei militare de care beneficiază acesta, solicitând aplicarea legislației existente înainte de modificarea Legii nr. 223/2015, prin O.U.G. nr. 59/2017.

În esență, reclamantul solicită actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituționale, astfel că este îndreptățit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

Deși în cadrul cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, astfel cum reiese din conținutul acțiunii, aceasta nu s-a fundamentat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curții Constituționale.

Așadar, Înalta Curte constată că reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004, nici obligarea unei autorități publice al emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale.

De asemenea, se constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu vizează taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ, iar în raportul juridic litigios dintre reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

Litiul de față vizează actualizarea și indexarea pensiei, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

Prin urmare, obiectul acțiunii introductive de instanță privește dreptul la pensie al reclamantului care solicită recalcularea și restituirea unor sume reținute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative.

Conform art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Dreptul la pensii și asigurări sociale pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare este garantat de stat și se exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, denumit în continuare sistemul pensiilor militare de stat."

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 "jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel".

În baza art. 101 din Legea nr. 223/2015, "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale".

Conform art. 102 din Legea nr. 223/2015 "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

În baza art. 104 din Legea nr. 223/2015 "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară (care a abrogat Legea nr. 304/2004), "În cadrul tribunalelor funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, (…) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (…)".

Pe cale de consecință, litigiul referitor la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se judecă conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015, de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ce prevăd că "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Față de aceste considerente, având în vedere și cadrul procesual stabilit de reclamant, care dorește să se judece doar cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului, Înalta Curte constată că, în speță, litigiul este unul care privește dreptul la pensie, respectiv indexarea și actualizarea pensiei, astfel că, raportat la natura juridică a litigiului și domiciliul reclamantului, având în vedere și dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, în regulator de competență stabilește competența materială de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Giurgiu – secția Civilă - Complet Specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 101 -104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Giurgiu – secția civilă - Complet Specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Giurgiu – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.