ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2024

HOTĂRÂRE

13.06.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 1 iulie 2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de funcție și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar.

De asemenea, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 la repararea pagubelor prin achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, la care să se adauge majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015, nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie până la zi.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale Legii nr. 73/1993 privind atribuțiile Consiliului Legislativ, constând în nerespectarea obligației de a solicita avizul Consiliului Legislativ de către Guvern mai înainte de adoptarea O.U.G. nr. 59/2017, fapt care duce la neconstituționalitatea actului normativ respectiv. A arătat că dispozițiile actului normativ criticat sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Reclamantul a precizat că are calitatea de pensionar, începând cu data de 1 iulie 2017, conform deciziei de pensionare nr. 196890 din 23.09.2017.

Prin sentința civilă nr. 1142 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Harghita-Completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă (C3LM), invocată de instanță, din oficiu, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne fiind declinată în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.

Instanța a constatat că reclamantul a invocat faptul că drepturile și interesele sale legitime au fost vătămate prin măsura reglementată de art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, invocând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții și, pe cale de consecință, a solicitat repararea prejudiciului produs, în sensul restituirii sumelor reținute din pensie cu titlu de C.A.S.S.

Tribunalul Harghita a apreciat că acțiunea dedusă judecății se încadrează în prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind de competența instanței de contencios administrativ. Această competență este atrasă de caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, așa cum rezultă în mod expres din paragraful nr. 34 al Deciziei Curții Constituționale nr. 4/2017, ("în acest context, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamentală"), nefiind, așadar, determinată de pârâtul pe care reclamantul a înțeles să îl cheme în judecată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 67 din 22 aprilie 2024, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Harghita; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut, în esență, că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul urmărește să obțină repararea de către pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a prejudiciului rezultat din lipsa de actualizare și de indexare a pensiei ca urmare a aplicării art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017. Așadar, reclamantul urmărește obligarea pârâtei la plata sumelor de care a fost lipsit (pct. al III-lea al cererii).

În susținerea vătămării rezultate din aplicarea prevederilor O.U.G nr. 59/2017, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din acest act normativ, care a fost dezvoltată tot în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În niciun aspect al cererii nu se regăsește solicitarea reclamantului de a-și întemeia acțiunea pe dispozițiile art. 9 al Legii nr. 554/2004, text avut în vedere de Tribunalul Harghita în motivarea soluției de declinare a competenței către Curtea de Apel Târgu Mureș.

S-a observat că, în esență, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul a urmărit sesizarea instanței cu o cerere care are în vedere jurisdicția pensiilor, deoarece în cuprinsul capătului de cerere dezvoltat la pct. al II-lea este exprimată intenția de obligare a Casei Sectoriale de Pensii la plata sumelor de care a fost lipsit în temeiul actului normativ pe care îl apreciază ca neconstituțional.

Sunt redate în acest scop și dispozițiile art. 59 și art. 60 ale Legii nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), iar pârâta este menționată în mod expres, înscriindu-se în tipologia acestui tip de acțiune atât obiectul, cât și partea pârâtă.

Nu rezultă elemente concrete care să confirme calificarea juridică a cauzei, conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, nefiind aptă să contureze o astfel de calificare cea dintâi solicitare a părții care susține faptul că trebuie, în prealabil, constatată vătămarea produsă de normele indicate, pentru ca, în temeiul vătămării, să fie obligată pârâta la repararea acesteia, întrucât nu este vorba despre un petit propriu-zis, ci despre o premisă a pretențiilor formulate ulterior.

S-a observat tot din punct de vedere al părților, că reclamantul nu a înțeles să își îndrepte pretențiile în contra Guvernului, partea responsabilă în cadrul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, din jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale se desprinde caracterul de normă specială a celor cuprinse în art. 9 mai sus menționat distincția care trebuie operată între mecanismul instituit de acest text, care permite acționarea împotriva ordonanțelor Guvernului și cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, acțiuni sau omisiuni ale organelor administrative, când partea poate invoca oricând pe parcursul procedurii desfășurate în fața instanței excepția de neconstituționalitate a oricăror dispoziții din legi sau ordonanțe ale Guvernului, care au legătură cu soluționarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (Decizia nr. 479/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, Decizia nr. 402/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 22 iulie 2021).

Curtea de Apel Târgu Mureș a ajuns la concluzia că nu poate ignora intenția reclamantului exprimată prin temeiul de fapt și de drept în baza căruia a înțeles să creeze cadrul procesual dedus judecății (obiect, părți), în speță nefiind posibilă intervenția instanței în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., rolul activ al instanței neputându-se manifesta peste voința părții.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 7 mai 2024.

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu Mureș - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul, pensionar al Casei de Pensii a M.A.I., se consideră vătămat de adoptarea dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care s-au repercutat asupra pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru neplata unor diferențe din drepturile de pensie, operate ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, autoritatea pe care reclamantul o consideră responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Textul de lege reglementează mecanismul acțiunilor persoanelor vătămate într-un drept sau interes legitim printr-o ordonanță a guvernului neconstituțională și reprezintă expresia prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (6) teza a II-a din Constituția României, potrivit cărora "instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale".

În interpretarea acestei norme legale, instanța de contencios constituțional a statuat prin Decizia nr. 479/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, că "atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului".

Altfel spus, în sfera litigiilor de contencios administrativ prevăzute de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 se regăsesc și "acțiunile care au ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situație, din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului" (par. 20 din decizie).

În speță, titularul acțiunii reclamă lezarea drepturilor și intereselor sale prin modificările legislative aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, sens în care, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 1 iulie 2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de funcție și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar. Reclamantul a mai solicitat să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 la repararea pagubelor prin achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, la care să se adauge majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015, nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie până la zi.

Așadar, prin demersul judiciar inițiat, reclamantul urmărește repararea prejudiciului înregistrat de acesta ca urmare a instituirii de către Guvernul României a unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea Legii nr. 223/2015, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casele de pensii teritoriale ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a adoptării actului administrativ contestat.

Cererea reclamantului se circumscrie sferei litigiilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că obiectul și cauza acțiunii se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 și vizează în mod direct înlăturarea efectelor ordonanței de urgență neconstituționale, precum și repararea vătămării produse prin adoptarea acesteia.

Prin urmare, față de obiectul acțiunii astfel cum acesta a fost determinat de reclamant și finalitatea demersului judiciar, corelate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, Înalta Curte reține că pricina are natura unui litigiu de contencios administrativ aflat în competența instanțelor de contencios administrativ.

Întrucât actul supus controlului de contencios administrativ îl reprezintă ordonanța de urgență al cărei emitent este Guvernul României, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului (aflat în municipiul Odorheiu-Secuiesc, județul Harghita).

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.