ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1485/2024

HOTĂRÂRE

17.09.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1485/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Harghita, secția Civilă, la 17.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând: să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să fie obligată pârâta, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 08.03.2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 01.10.2017, cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din M.A.I., și art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcție și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar; precum și obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 la repararea pagubelor prin achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie până la zi.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2000 și ale Legii nr. 73/1993, constând în nerespectarea obligației de a solicita avizul Consiliului Legislativ de către Guvern anterior adoptării O.U.G. nr. 59/2017.

În drept, au fost invocate Constituția României, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 223/2015 în forma adoptată și nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, decizia nr. 50/15.02.2022 a Curții Constituționale, art. 29 din Legea 47/1992, Legea nr. 152/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 99/2016, modificată prin O.U.G. nr. 56/04.08.2018, Legea-cadru nr. 153/2017 și H.G. nr. 28/11.01.2023.

Prin sentința civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2024, Tribunalul Harghita, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că drepturile și interesele sale legitime au fost vătămate prin măsura reglementată de art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, precum și excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, și în consecință, repararea prejudiciului produs, în sensul restituirii sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate.

A constatat că, dat fiind caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, acțiunea dedusă judecății se încadrează în prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din paragraful nr. 34 al deciziei nr. 4/2017 a Curții Constituționale, astfel că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 9 alin. (1)-(2) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, competența stabilită expres de legiuitor revine completurilor care judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 70 din 22 aprilie 2024, s-a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel, având în vedere obiectul acțiunii deduse judecății și calitatea părților aflate în litigiu, a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 9 din Legea 554/2004, ci art. 100 din Legea nr. 223/2015, care prevede că "jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", art. 101 din lege potrivit căruia "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", precum și art. 102 din aceeași lege, care statuează că "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 30 mai 2024.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluționează de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Înalta Curte constată că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituțională, motiv pentru care a solicitat obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la indexarea și actualizarea pensiei, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, precum și la repararea pagubelor survenite de la data deschiderii dreptului la pensie, prin achitarea sumelor de bani actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituționalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este și cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparține jurisdicției asigurărilor sociale.

Prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ", determină concluzia potrivit căreia litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ.

De asemenea, capetele de cerere prin care reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la indexarea și actualizarea pensiei, precum și la repararea pagubelor, urmare a ordonanței de urgență criticate ca fiind neconstituționale reprezintă capete accesorii ale cererii aflate tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Prin urmare, aceste cereri accesorii se încadrează în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care stipulează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative", astfel că solicitările privind indexarea și actualizarea pensiei, dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță emisă de Guvernul României, deci un act emis de o autoritate centrală, se soluționează în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În consecință, competența materială de soluționare a cauzei revine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, respectiv Curții de Apel Târgu Mureș.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.