ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,

- a se constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtei la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 29.02.2016, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 prin care s-a majorat cu 10%, începând cu 01.10.2017, cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcție și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut.

- obligarea pârâtei la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, la care se adaugă majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie și până în prezent.

Totodată, a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție.

1.2. Prin sentința civilă nr. 315 din 25 mai 2023, Tribunalul Mehedinți – secția de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale (funcționale) și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.

A reținut instanța, în esență, că cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime prin adoptare O.U.G. nr. 59/2017, iar nu recalcularea pensiei de serviciu. Împrejurarea că, în ipoteza admiterii acțiunii, este influențat cuantumul pensiei de serviciu este lipsită de relevanță, din moment ce nu recalcularea în sine se solicită, ci înlăturarea consecințelor unei ordonanțe de urgență neconstituțională în opinia reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 13.06.2023.

Prin sentința nr. 849 din 2 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că atâta timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisa procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului.

Art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează situațiile în care drepturile sau interesele legitime ale unei persoane vătămate ca urmare a unei dispoziții neconstituționale dintr-o ordonanță a Guvernului, situație în care soluționarea acțiunii revine instanței de contencios administrativ care, după verificarea condițiilor de admisibilitate a excepției, va trimite excepția către Curtea Constituțională, va suspenda judecata și, în raport cu modul de soluționare a excepției, soluția instanței poate fi diferită, întrucât existența unei dispoziții neconstituționale este chiar premisa acestui tip de acțiune.

În ceea ce privește competența materială a instanțelor, pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne este o autoritate centrală. De asemenea, reclamantul a solicitat a se constata că este vătămat printr-o ordonanță a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, competența revenind curții de apel.

Caza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.10.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința nr. 573 din 17 noiembrie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

A reținut instanța că reclamantul nu și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nici nu a invocat în cererea de chemare în judecată aspecte care să atragă competența instanței de contencios administrativ, ci a invocat doar dispozițiile legale care privesc actualizarea și indexarea drepturilor de pensie.

Astfel, obiectul litigiului îl reprezintă actualizarea și indexarea drepturilor de pensie și achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, cerere întemeiată pe Legea nr. 223/2015.

Faptul că, odată cu cererea de chemare în judecată, a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a art. VIII din O.U.G. nr. 59/2017 nu atrage competența instanței de contencios administrativ, excepția de neconstituționalitate putând fi invocată în orice litigiu în fața instanțelor judecătorești.

A mai apreciat instanța că, în cauză, raportul juridic de acordare a drepturilor de pensie se derulează doar între reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne care a calculat drepturile de pensie al acestuia și care are evidența plății drepturilor de pensii.

Curtea, reținând art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și a invocat excepția de neconstituționalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare și cu petitele solicitate de reclamant, că, deși nu au fost invocate expres dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcția acțiunii este aceeași cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță." iar, conform alin. (5) al aceluiași articol, "(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia, respectiv Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne. În ceea ce privește Guvernul României, emitentul ordonanței de urgență contestate, Înalta Curte reține că problema stabilirii competenței materiale a instanței de judecată primează în raport cu aspectul stabilirii cadrului procesual.

Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii și obiectul acesteia, constând în obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, fiind incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Craiova, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.