ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 791/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

I. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanțul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună următoarele:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data acordării dreptului de pensie, respectiv 29.06.2015, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017 prin care s-a majorat cu 10% începând cu data de 1 octombrie 2017 cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și art. 39 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25% începând cu 01.01.2018 cuantumul brut al salariilor de funcție și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor în cadrul termenului general de prescripție, la care se adaugă majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior potrivit Legii nr. 223/2015 modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data acordării drepturilor de pensie și până în prezent.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 275/09.05.2023 pronunțată de Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 823/25.09.2023 pronunțată de Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora acțiunea reclamanților are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care seavând calitatea de autoritate publică centrală, astfel că, față de dispozițiile art. 96 C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparține curții de apel.

Prin sentința nr. 589/2023 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; constatând intervenit conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei în materia contencios administrativ și fiscal și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Curtea de Apel a apreciat că acțiunea pendinte nu este de competența instanțelor de contencios administrativ, litigiul referitor la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat judecându-se conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015 de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind însoțită și de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Craiova, motiv pentru care reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.