ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 20.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să dispună următoarele:

- să constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;

- să oblige pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data acordării dreptului de pensie, respectiv 10.06.2014, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017 prin care s-a majorat cu 10% începând cu data de 1 octombrie 2017 cuantumul brut al salariilor de funcție ale polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și art. 39 alin. (3) lit. a) din Legea cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25% începând cu 01.01.2018 cuantumul brut al salariilor de funcție și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor în cadrul termenului general de prescripție, la care se adaugă majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior potrivit Legii nr. 223/2015 modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data acordării drepturilor de pensie și până în prezent.

Prin sentința nr. 238 din 25 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că obiectul cauzei privește constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime ale reclamanților prin emiterea O.U.G. nr. 59/2017, nefiind incidente normele speciale de competență în materia jurisdicției muncii, reținând natura raporturilor juridice deduse judecății, astfel că este vorba de un litigiu de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care secția corespunzătoare din cadrul Tribunalului Mehedinți este competentă să soluționeze prezenta cauză, reclamanții având domiciliul pe raza de competență a acestei instanțe, iar pretențiile solicitate nu depășesc pragul valoric de 3.000.000 RON.

Prin sentința nr. 822 din data de 25 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a retinut că reclamanții solicită despăgubiri în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004. Față de aceste dispoziții imperative, având în vedere și calitatea pârâtului de autoritate a administrației publice centrale, a constatat incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că litigiile se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Prin sentința civilă nr. 8 din 15.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că reclamanții nu au invocat drept cauză a acțiunii dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, aceștia neînțelegând să solicite despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanțe ale guvernului, conform art. 9 alin. (1) și (4) din acest act normativ. În atare condiții, a considerat că devin aplicabile dispozițiile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care prevăd că litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.

Astfel, a reținut că pretenția derivă din raportul de asigurați sociali, în calitate de militari în rezervă - pensionari, nefiind îndeplinită în cauză condiția emiterii actului (chiar și asimilat) de autoritatea publică în regim de putere publică. Faptul că reclamanții s-au adresat pârâtei cu solicitarea de acordare a acestei majorări nu schimbă obiectul cauzei sale care este reprezentat de pretenția concretă dedusă judecății, respectiv pensia militară de stat majorată, și nu un act administrativ asimilat, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 și art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente.

Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de față reclamanții urmăresc să obțină repararea pagubei care consideră că le-a fost provocată prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017, invocând totodată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a dispozițiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce au solicitat reclamanții prin cererea introductivă este, în esență, constatarea vătămării dreptului lor la pensie prin aplicarea modificărilor legislative a căror neconstituționalitate au invocat-o, precum și acordarea sumelor cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.

În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate supra, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale.

În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamanților are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017, care se produc direct asupra dreptului acestora la pensie și sunt apreciate de către reclamanți vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acțiunea reclamanților intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește determinarea instanței de contencios administrativ competente se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege.

Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, socotindu-se vătămați în drepturile și interesele lor legitime, reclamanții a solicitat obligarea autorității pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, în stabilirea competenței materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorității publice pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei de față revenind, în concluzie, secției de contencios administrativ a curții de apel.

Pe cale de consecință, raportat la scopul urmărit de reclamanți prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței judecătorești, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. și A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.