ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2026
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2026
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția Civilă, la 9 mai 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâții La Tiulesti S.R.L. și B. să plătească suma de 1.570,16 RON reprezentând debitul restant rezultat din facturile fiscale emise și penalitățile de întârziere în procent de 0,3% pe zi de întârziere, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453, art. 1025 și următoarele C. proc. civ. și art. 1188, art. 1196, art. 1240 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 4293/2025 din 24 iunie 2025, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Segarcea.
În considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 121 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ., subliniind că pârâta are calitatea de consumator în contractul încheiat cu reclamanta, contract din care a rezultat creanța pretinsă în cadrul litigiului. Prin urmare, s-a constatat că cererea a fost formulată de un profesionist împotriva unui consumator și că domiciliul pârâților, la data introducerii acțiunii, se află în Valea Stanciului, județul Dolj, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Segarcea, motiv pentru care a declinat competența soluționării dosarului în favoarea acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea, iar prin sentința civilă nr. 931/2025 din 20 noiembrie 2025, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență, sens în care a suspendat cauza.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1028 alin. (2) și art. 126 alin. (1) C. proc. civ., constatând că părțile au stabilit prin art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare competența de soluționare a litigiilor în favoarea instanței de la sediul vânzătoarei, respectiv a reclamantei, care se află în mun. Pitești, bulevardul x, jud. Argeș, astfel cum reiese și din extrasul Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Totodată, s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece debitorul principal este S.R.L., iar cu privire la persoana fizică B., instanța a notat că aceasta nu are calitatea de consumator, în sensul Legii nr. 193/2000, motivat de faptul că persoana fizică a acționat în desfășurarea activității societății pârâte, iar nu în scop personal. În consecință, s-a arătat că nu există o competență teritorială exclusivă dată de calitatea de consumator a vreunei părți.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 2 decembrie 2025.
Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului pendinte îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ., prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților La Tiulesti S.R.L. și B. la plata sumei de 1.570,16 RON, reprezentând facturi fiscale emise în baza contractului nr. x/31.10.2022, la care se adaugă penalități de întârziere.
Raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria, competența teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun, conform alin. (2) al aceluiași text de lege.
În cauză, prima instanță sesizată a reținut în mod greșit incidența normei de competență exclusivă prevăzută la art. 121 C. proc. civ., conform căreia cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.
Înalta Curte reține că, în ceea ce privește competența de soluționare a litigiului în primă instanță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acțiunea dedusă judecății nu este introdusă împotriva unui consumator, ci este specifică unui litigiu între profesioniști, fiind o acțiune personală, întemeiată pe dispozițiile privitoare la cererile cu valoare redusă, guvernată, în ceea ce privește competența teritorială, de norme cu caracter de ordine privată.
În acest sens, se reține că, între reclamanta A. S.R.L., în calitate de vânzătoare și pârâta La Tiulesti S.R.L., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2022, având ca obiect vânzarea succesivă a produselor comercializate de cumpărătoare, iar conform art. 9.2 din contract, reprezentantul legal al societății, pârâta B. s-a obligat să răspundă în solidar pentru debitele neachitate.
Așadar, pârâta B. nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare, în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al pârâtei La Tiulesti S.R.L., fiind garantul obligației de plată a debitului de către societatea pârâtă, calitate care nu îi conferă și poziția de consumator în contractul încheiat cu reclamanta, întrucât nu a cumpărat, dobândit, utilizat ori consumat produse sau servicii, în afara activității sale profesionale.
Pentru a stabili dacă pârâta persoană fizică are sau nu calitatea de consumator trebuie avute în vedere prevederile art. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, conform cărora consumatorul este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Astfel, pentru stabilirea calității de consumator, este relevant criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul respectiv, iar nu situația subiectivă a persoanei respective.
Prin urmare, constatându-se că litigiul pendinte opune doi profesioniști, în materia competenței teritoriale, regula generală de drept comun este instituită de art. 107 din C. proc. civ., conform căruia:
"cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Totodată este de subliniat faptul că la art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2022, părțile au ales ca orice litigii decurgând din contract să fie soluționate de instanțele judecătorești competente de la sediul vânzătorului, situat în municipiul Pitești.
Potrivit art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".
Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, litigiul părților având drept cauză răspunderea contractuală și nefiind incidente normele de competență teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 din C. proc. civ.
În consecință, ipoteza de excludere prevăzută de art. 126 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reținută la verificarea competenței teritoriale, din moment ce procesul inițiat nu are natura unui litigiu în materia protecției consumatorilor.
Totodată, părțile nu au contestat această convenție și nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerințele aplicării lui fiind îndeplinite.
În aceste condiții, sesizarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă a fost făcută în acord cu alegerea de competență a părților, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ., prin sesizarea acestei instanțe reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune, potrivit art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2022.
De altfel, Judecătoria Pitești nu se putea dezînvesti, potrivit art. 129 alin. (3) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., chiar și în situația în care competența teritorială ar fi aparținut altei instanțe.
În consecință, în raport cu argumentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanței învestite, respectiv în favoarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2026.