ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 665/2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 08 decembrie 2022, sub nr. x/297/2022, reclamanta A Ltd a solicitat, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementate de art. 1026 - 1033 C. proc. civ., obligarea pârâtei B, la plata sumei totale de 3,468.50 lei, din care: suma de 551,42 lei reprezentând debit principal, 80,33 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică, calculate de creditorul inițial asupra valorii totale a facturii, la plata dobânzii legale penalizatoare (dobânda legală + 4%) începând cu data cesiunii, 30 martie 2022 și până la data plății, precum și la plata taxei de reziliere în sumă de 2636,75 lei, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ., art.1566 și următoarele C. civ.

1.2. Prin sentința civilă nr. 416/2024 din 20 iunie 2024, Judecătoria Săveni a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivare, această instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Prin urmare, pentru cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator se prevede competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul consumatorului, profesionistul nemaiavând posibilitatea de a sesiza o altă instanță decât cea de la domiciliul consumatorului.

A citat de asemenea, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care definește noțiunea de profesionist, precum și dispozițiile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, care definește noțiunea de consumator.

A menționat că în cauză, pârâta are viză de reședință valabilă de la data de 10 noiembrie 2023 până la data de 02 aprilie 2024 în municipiul Timișoara, Bd. (...), județ Timiș.

Prin urmare, raportat la art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a constatat că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea reclamantei și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Timișoara.

I.2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă, prin sentința civilă nr. 33250/2024 din 28 octombrie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Săveni, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, raportat la natura relațiilor dintre părți, această instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., art. 107 alin. (2), precum și cele ale art. 1029 C. proc. civ.

Instanța a constatat că reclamanta a indicat adresa de domiciliu a pârâtei ca fiind Mitoc, str. (...), jud. Botoșani, iar potrivit informațiilor DEPABD, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 08 decembrie 2022, pârâta avea domiciliul în sat (...), comuna Mitoc, str. (...), jud. Botoșani, aflat în circumscripția Judecătoriei Săveni, conform Hotărârii CSM nr. 102/2021, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

A mai reținut și că, prin încheierea din 31 ianuarie 2024, Judecătoria Săveni s-a declarat competentă general, material și teritorial să judece cauza, iar aceasta reprezintă o încheiere interlocutorie în accepțiunea art. 235 C. proc. civ., instanța nemaiputând reveni asupra sa.

A citat în acest sens și decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că în speță, Judecătoria Săveni și Judecătoria Timișoara și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei și, deși ambele instanțe au stabilit judicios că în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 121 C. proc. civ., ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul pârâtei, Judecătoria Săveni având în vedere viza de reședință a pârâtei valabilă de la data de 10 noiembrie 2023, iar Judecătoria Timișoara luând în considerare domiciliul pârâtei la data sesizării instanței, respectiv 08 decembrie 2022.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni, prin care reclamanta A Ltd a solicitat, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementate de art. 1026 - 1033 C. proc. civ., obligarea pârâtei B, la plata sumei totale de 3,468.50 lei, din care: suma de 551.42 lei reprezentând debit principal, 80.33 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică, calculate de creditorul inițial asupra valorii totale a facturii, la plata dobânzii legale penalizatoare (dobânda legală +4%) începând cu data cesiunii, 30 martie 2022 și până la data plății, precum și la plata taxei de reziliere în sumă de 2,636.75 lei, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Înalta Curte reține că instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri cu valoare redusă, iar potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

În cauză, raportat la obiectul litigiului, sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora „Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile”.

Potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPAB de către prima instanță sesizată (fila 55), pârâta B are domiciliul în sat (...), comuna Mitoc, str. (...), jud. Botoșani începând cu data de 24 iulie 2014, iar la data sesizării Judecătoriei Săveni, anume data de 18 decembrie 2022, pârâta avea domiciliul sus-menționat.

Astfel, se observă că, anterior datei depunerii cererii de valoare redusă (18 decembrie 2022), pârâta și-a stabilit temporar (01 februarie 2019-31 ianuarie 2020) reședința în sat (...), comuna Jebel nr. (...), județul Timiș, reședință care încetase la data sesizării instanței de judecată din prezenta cauză.

Așadar, relevant pentru stabilirea competenței teritoriale este domiciliul avut de pârâtă la momentul sesizării instanței, iar schimbarea temporară a reședinței, epuizată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, nu influențează competența acesteia, fiind irelevantă în cauză.

De altfel, și dispozițiile expres prevăzute de art. 107 alin. (2) C. proc. civ., arată că „(2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.”

Prin urmare, cum la data sesizării instanței (18 decembrie 2022) pârâta avea domiciliul în circumscripția Judecătoriei Săveni, instanță competentă conform art. 121 C. proc. civ., iar schimbarea reședinței, anterior sesizării instanței și pe o perioadă limitată, epuizată anterior sesizării instanței, nu este de natură să influențeze competența acesteia, rezultă că în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține instanței menționate.

Înalta Curte reține drept argument suplimentar și faptul că, prin încheierea din 31 ianuarie 2024, Judecătoria Săveni s-a declarat competentă general, material și teritorial să judece cauza, aceasta reprezentând o încheiere interlocutorie asupra căreia instanța nu mai poate reveni.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care prin decizia nr. 31/2019, a statuat că „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.”.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.