ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2021

HOTĂRÂRE

20.04.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, la 03.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Întreprindere Individuală "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., obligarea acestora din urmă la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de debit principal, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,18 % pe zi de întârziere, calculate până la achitarea efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 156 din 18.02.2021, pronunțată de Judecătoria Costești, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a pronunța această soluție, cu titlu preliminar, instanța a constatat că prezenta cerere este formulată de un profesionist împotriva a doi consumatori. În susținerea acestei afirmații instanța a subliniat că reclamantul Î.I. A. a încheiat, în exercitarea obiectului său de activitate, contractul nr. x din 20.03.2014 cu pârâtele B. și C..

Conform art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererii de valoare redusă se stabilește conform dreptului comun, iar, potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului. A reținut instanța că norma de competență instituită de art. 121 C. proc. civ. este una exclusivă, de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia alegerea instanței competente se poate realiza doar după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă.

În concret, instanța a reținut că, potrivit clauzei din actul adițional la contractul de vânzare nr. x/20.03.2014, încheiat de părți la 16.04.2015, s-a prevăzut ca "orice litigiu provenit din executarea contractului sus-menționat să fie soluționat de către Judecătoria Costești (mențiune inserată olograf), ca instanță de fond."

Față de acestea, instanța a observat că sunt întemeiate cele învederate în cuprinsul cererii de valoare redusă, în sensul că alegerea de competență a părților este ulterioară nașterii dreptului la despăgubire, fiind incident art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța a reținut și că prevederile clauzei nr. III pct. 2 din contractul de vânzare, dispun că ultima rată din preț urma să fie achitată la 30.01.2015, deci anterior încheierii actului adițional.

Cu toate acestea, instanța a constatat că alegerea de competență realizată prin actul adițional nu poate produce efecte juridice, prin raportare la dispozițiile art. 1203 C. civ., completate cu art. 121 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele următoare:

Analizând clauza atributivă de competență inserată în actul adițional încheiat de părți, Judecătoria Costești a apreciat că, deși întreg actul adițional este tehnoredactat, doar mențiunea privind stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Costești este realizată cu un scris de mână, prin completarea unui loc lăsat gol (în redactarea anterioară completării prin adăugirea manuală, clauza fiind următoarea:

"orice litigiu provenit din executarea contractului sus-menționat să fie soluționat de către Judecătoria..."). Or, prin raportare la acest aspect, nu se poate verifica dacă toate părțile și-au exprimat acordul cu privire la alegerea de competență, clauza putând fi lesne completată unilateral de către oricare dintre acestea, ulterior încheierii actului adițional, creându-se, astfel, riscul de a alege o instanță în lipsa unui acord bilateral expres.

Mai mult, instanța a constatat și faptul că părțile nu au semnat în dreptul clauzei cu pricina, pentru a-și exprima acordul expres cu privire la adăugirea manuală, clauza atributivă de competență având valoarea unei clauze neuzuale. Or, conform art. 1203 C. civ., "clauzele (…) prin care se derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate în mod expres, în scris, de către cealaltă parte".

Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, care, prin sentința civilă nr. 3603 din 18 martie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Costești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de către un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului (competență teritorială exclusivă).

Fiind o normă de ordine publică, ar urma ca părțile să nu aibă posibilitatea de a conveni stabilirea competenței teritoriale în favoarea altei instanțe. Cu toate acestea, o asemenea convenție poate fi încheiată, însă numai după nașterea dreptului la despăgubire, în conformitate cu art. 121 teza a 2-a C. proc. civ. și art. 126 alin. (2) din același cod.

Pentru a opera prorogarea convențională de competență, trebuie îndeplinite următoarele condiții: părțile să aibă capacitatea procesuală de exercițiu, iar consimțământul lor să fie liber și neviciat; convenția părților să fie expresă; în convenție să se determine exact instanța aleasă; instanța aleasă de părți să nu fie necompetentă absolut.

În prezenta cauză, în actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.03.2014, încheiat la data de 16.04.2015, părțile au inserat o clauză atributivă de competență în favoarea Judecătoriei Costești.

Această clauză atributivă de competență a fost convenită în mod valabil, fiind redactată în mod clar, precis și cu respectarea dispozițiilor art. 126 C. proc. civ.

Astfel, părțile au convenit instanța competentă după nașterea dreptului la despăgubire, la data încheierii actului adițional (16.04.2015) fiind îndeplinită data scadenței inclusiv cu privire la ultima rată din prețul vânzării, așa cum reiese din clauzele III.1 și 2 din contractul de vânzare cumpărare (potrivit înțelegerii părților, ultima rată urma să fie plătită la data de 30.01.2015).

De asemenea, părțile au capacitate procesuală deplină de exercițiu, iar convenția părților este expresă, Judecătoria Costești fiind menționată în mod neîndoielnic drept instanța aleasă de către părți pentru soluționarea litigiilor decurgând din executarea contractului încheiat între părți. În speță, nu s-a făcut dovada existenței vreunui viciu de consimțământ la încheierea actului adițional din speță, iar instanța nu sesizează existența vreunui motiv de nulitate absolută, care să poată fi invocat din oficiu.

Tocmai în considerarea clauzei atributive de competență, reclamantul a sesizat Judecătoria Costești, așa încât nu se poate considera că acesta a renunțat la alegerea de competență convenită.

Totodată, instanța a constatat că părțile au convenit asupra instanței competente prin actul adițional care a fost semnat atât de către reclamantă, în calitate de vânzătoare, cât și de pârâte, în calitate de cumpărători, derogând astfel de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești, în mod expres și în scris.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, condiție îndeplinită în cauză.

Se reține că, între reclamantul A. Întreprindere Individuală, în calitate de vânzător și pârâtele B. și C., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare nr. 984 din data de 20.03.2014, având ca obiect vânzarea de fier beton de 8mm/12mm. În baza contractului, a fost emisă factura fiscală nr. x/20.03.2014 .

La 16.04.2015, părțile au încheiat un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare mai sus indicat, prin care au modificat cuantumul penalităților de întârziere la 0,18% pe zi de întârziere, calculate de la data împlinirii termenului de plată și până la plata efectivă și au stipulat o clauză atributivă de competență în favoarea Judecătoriei Costești, convenind ca orice litigiu provenit din executarea contractului să fie soluționat de către această instanță.

Prin cererea înregistrată la 03.09.2020 pe rolul Judecătoriei Costești, reclamantul A. I.I., în contradictoriu cu pârâtele B. și C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de debit principal, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,18 % pe zi de întârziere, calculate până la achitarea efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Din punct de vedere al competenței teritoriale, se constată că ambele instanțe au reținut corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., care trimit la dreptul comun, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., care dispun că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, conflictul fiind generat de opiniile diferite cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ. privind alegerea de competență.

Se reține că dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. dispun în sensul că "în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată nescrisă".

În contextul arătat, instanța supremă reține faptul că, în prezenta cauză, în actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.03.2014, încheiat la data de 16.04.2015, părțile au inserat o clauză atributivă de competență în favoarea Judecătoriei Costești. Totodată, se reține, aspect necontestat de cele două instanțe aflate în conflict, că actul adițional a fost încheiat după nașterea dreptului la despăgubire, la data încheierii actului adițional (16.04.2015) fiind împlinită data scadenței, inclusiv cu privire la ultima rată din prețul vânzării, așa cum reiese din clauza III pct. 1 și 2 din contract (potrivit înțelegerii părților, ultima rată urma să fie plătită la data de 30.01.2015).

Potrivit art. 268 C. proc. civ., "semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia", iar dispozițiile art. 273 alin. (1) din același cod prevăd că "înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți, până la proba contrară". Totodată, se rețin și dispozițiile art. 301 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că "acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancțiunea decăderii".

Cum, în speță, clauza atributivă de competență a fost inserată în cuprinsul actului adițional încheiat după data nașterii dreptului la despăgubire, iar pârâtele nu au contestat această convenție și nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, în mod judicios a reținut Judecătoria Sectorului 4 București că prima instanță sesizată de reclamant (Judecătoria Costești) are competența de a soluționa prezenta cauză.

În baza acestor considerente și făcând aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.