ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1278/2022

HOTĂRÂRE

08.06.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1278/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 08 iunie 2022

Asupra cererii de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la 28 mai 2021, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 3.809,14 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate la scadență, a reducerilor oferite și a penaltităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, raportat la debitul restant, de la data fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului.

Prin sentința nr. 3522 din 17 noiembrie 2021, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A.

În motivare, a reținut că la momentul încheierii contractului de prestări servicii cu reclamanta, domiciliul pârâtului era în Reșița; ulterior, pârâtul și-a stabilit domiciliul în București.

Instanța a reținut incidența art. 1028 C. proc. civ., potrivit căruia în cererile de valoare redusă, competența de soluționare a cauzei se stabilește potrivit regulilor de drept comun.

Totodată, a constatat că reclamanta este un profesionist, în sensul art. 3 C. civ., iar cererea de valoarea redusă este formulată în contradictoriu cu un consumator, ceea ce atrage incidența art. 121 C. proc. civ., fiind o norma de competență teritorială de ordine publică, competența revenind instanței de la domiciliul consumatorului, care este în București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat sentința nr. 3490 din 15 aprilie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

În motivare, instanța a analizat prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 și 121 C. proc. civ., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, art. 3 alin. (2) C. civ. și art. 2 alin. (1) Legea nr. 193/2000, reținând că, în prezenta cauză, reclamanta are calitatea de profesionist în sensul art. 2 alin. (2) din Legea 193/2000 și art. 3 din C. civ., acționând în vederea exploatării unei întreprinderi și în scopul realizării unui profit, iar pârâtul are calitatea de consumator, neexistând niciun element care să conducă la ideea că acesta acționează în scopuri comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Instanța a apreciat că art. 121 C. proc. civ. instituie un caz de competență teritorială absolută, dar a reținut că, la momentul sesizării instanței, pârâtul ar fi avut domiciliul în Reșița.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2) coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul litigiului dedus judecății, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 3.809,14 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate la scadență, a reducerilor oferite și a penaltităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, raportat la debitul restant, de la data fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului.

Creanța pe care reclamanta tinde să o realizeze prin promovarea acțiunii civile rezidă din pretinsa nerespectare de către pârât a condițiilor contractuale stipulate în contractul de furnizare de servicii nr. x din 28 ianuarie 2020.

Ca urmare, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de Legea nr. 193/2000, întrucât își au izvorul în contractul încheiat de un profesionist cu un consumator; la stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul pendinte se vor avea în vedere și dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora aceste cereri se introduc numai la instanța de la domiciliul consumatorului.

Referitor la competența teritorială de soluționare a cererilor cu valoare redusă, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că aceasta se stabilește "potrivit dreptului comun".

Norma de drept comun în materie, art. 107 C. proc. civ., stipulează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; potrivit alin. (2) al aceluiași articol, instanța rămîne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Înalta Curte constată că, în cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la 28 mai 2021.

Dovada de citare cu pârâtul, expediată la domiciliul care figura în contractul anterior menționat, în Reșița, str. x, a fost restituită cu mențiunea destinatar mutat, dosarul Judecătoriei Reșița.

Din verificările efectuate în baza de date MAI, a rezultat că, în perioada 31 octombrie 2017 – 9 iunie 2021, intimatul a domiciliat în Reșița, iar din 9 iunie 2021 domiciliază în București sector 3, dosarul Judecătoriei Reșița.

Astfel, în raport de data învestirii instanței 28 mai 2021, față de dispozițiile art. 1028 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze litigiul este Judecătoria Reșița.

Faptul că, începând cu 9 iunie 2021, pârâtul și-a schimbat domiciliul în București, sector 3 nu este natură să atragă competența Judecătoriei Sectorului 3 București, întrucât alin. (2) al art. 107 C. proc. civ. prevede că instanța rămâne competentă să judece litigiul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul.

Pentru toate considerentele expuse, dând eficiență textelor de lege anterior citate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.