ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună emiterea unui ordin de protecție în favoarea petentei A., și împotriva intimatului B..

Cererea a fost întemeiată pe prev. art. 38 din Legea nr. 217/2003.

2.1. Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 2475 din 21 martie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivarea soluției sale, Judecătoria Brașov, analizând coroborat art. 34 alin. (1) și alin. (6), art. 35 alin. (1), precum și art. 40 alin. (1), alin. (3) lit. a), art. 41 din Legea nr. 217/2003, a reținut că pentru contestațiile privitoare la ordinul de protecție provizoriu este competentă judecătoria în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul provizoriu, iar pentru soluționarea cererile pentru emiterea ordinului de protecție formulate de procuror conform art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41, este competentă judecătoria pe raza teritorială a căreia își are domiciliul sau reședința victima, după cum este prevăzut de art. 40 din legea mai sus menționată.

Prin urmare, reținând că prezenta cauză este o cerere formulată de procuror conform art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41 din Legea nr. 217/2003 și faptul că la data înregistrării acesteia, petenta locuia în Brăila, bd. x, jud. Brăila, instanța a stabilit că Judecătoria Brăila este competentă să o soluționeze.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 294 din data de 07.03.2025 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Brăila a reținut, în baza art. 34 alin. (1) și (6) din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, că Judecătoria Brașov este competentă să judece cererea de chemare în judecată, întrucât din conținutul acesteia, precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că ordinul de protecție provizoriu a fost emis de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, care se află în circumscripția Judecătoriei Brașov.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul cauzei îl constituie solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, să dispună emiterea unui ordin de protecție în favoarea petentei A. împotriva intimatului B., în procedura Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența apreciind că în cauză este incident fie art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit căruia competența de soluționare a pricinii aparține instanței de pe raza teritorială în care își are domiciliul victima, fie art. 34 alin. (6) din aceeași lege, potrivit căruia competența aparține instanței în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

În raport de obiectul cererii și de titularul acesteia, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.

Totodată, art. 40 din același act normativ prevede că:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de: a) procuror; b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei".

Ca atare, procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată instanței direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără a exista emis anterior un ordin de protecție provizoriu.

Pentru această ultimă ipoteză, care este și cea specifică prezentei cauze procedura este prevăzută de către art. 34 din același act normativ, care la alin. (1) prevede că "Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii".

Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia", iar, în conformitate cu alin. (6) al aceluiași text legal, "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41".

În speță, prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei, atașat cererii fiind depus ordinul de protecție provizoriu din data de 11.03.2025, emis în Comuna Sânpetru de către C., polițist în cadrul Postului de Poliție Sânpetru, secția 1 de Poliție Rurală Feldioara din cadrul Poliției Municipiului Brașov, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate cererii formulate.

Ca atare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecție provizoriu, în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecție sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora competentă a se pronunța asupra cererii de emitere a ordinului de protecție este instanța în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

Or, în speță, ordinul de protecție provizoriu a fost emis în comuna Sânpetru din Brașov, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Brașov.

Pentru aceste considerente și în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2025.